Hoteluri pline
La receptia unui hotel de pe litoral
se prezintã un turist.
- Bunã ziua ! salutã acesta respectuos.
- Doriti ceva ? întreabã plictisit
receptionerul.
- Pãi, o camerã.
- Du-te, dom’le, de aici, îl repede
receptionerul.
- Nu vã supãrati, insistã turistul, am venit
si eu pe litoral si vreau sã stau la un
hotel la mare. Vroiam sã vã întreb cât costã
o camerã la hotelu’ dumneavoastrã, ca sã
stiu dacã îmi permit sã locuiesc aici câteva
zile.
- Bãi nene, mata ai televizor ?
- Am ! rãspunde nedumerit turistul.
- Si te uiti la televizor ?
- Pãi, dacã am, mã uit.
- Si n-ai vãzut când îti aratã la televizor
cã toate hotelurile sunt pline ?
- Ba, am vãzut ...
- Pãi, daca-i vãzut, ce mai cauti, hai, dãi
drumu’.
- La ce sã dau drumu’ ?!
- La mers, tai-o !
- Stai, dom’le ! se supãrã turistul.
- Eu, stau ! îl linisteste receptionerul.
- Eu am vãzut la televizor ...
Prin holul hotelului trece un bãrbat
între douã vârste însotit de trei domnisoare.
- Trãiti, sare receptionerul, dom’judecãtor,
trãiti !
Turistul se uitã uimit dupã cel care
traverseazã holul si îl întrebã pe
receptioner.
- E judecãtor ?
- Da, bãiat valabil, sti cum sare cu banu’.
- Da’ are familie mare.
- Ce familie, dom’le ?
- Pãi, n-ai vãzut ...
- Ce sã vãd, se rãsteste receptinoreul.
- Are trei fete.
- Alea nu-s fetele lui.
- A, nu ! se lãmureste turistul.
- Hai, dom’le, tai-o, ti-am spus, e plin.
- Hotelu’ e plin ?
- Cum ti-a arãtat si la televizor, e plin,
dacã te uitai la televizor vedeai cã-i plin
si numai bãteai drumu’ pânã aici.
- Da, dom’le, da’ mãcar o cãmãrutã, acolo,
insistã turistul.
- Ce cãmãrutã, aici n-avem cãmãrute,
hotelurile-s pentru ãia care au valize cu
bani, nu pentru ãia care cautã cãmãrute.
În hol coboarã un bãtrân sprijinit
de douã domnisoare. Cum îl vede,
receptionerul sare sã-l salute.
- Trãiti, domnu’ politician, trãiti domnu’
politician, trãiti, domnu’ politician !
- E politician ? întreabã în soaptã turistul.
- Da, parlamentar.
- A, parlamentar. Si e la tratament ?
- Ce tratament ?
- Pãi, pe litoral, cu asistentele ...
- Asistente, da, dar nu medicale, îl
lãmureste receptionerul.
- Da, vãd cã e lume dar ...
- Bãi, ne lasi !
- Totusi, chiar asa, nu se elibereazã nici o
camerã ?
- Bãi nene, oamenii de succes si mai ales
cinstiti, când vin la mare numai pleacã, cã
ei doar muncesc pentru bani, cum se deschide
sezonu’, ei, hop, pe litoral si stau pânã se
închide sezonu’.
- Dom’le, da’ muncesc nu glumã.
- Bine-nteles, toti ãia cu averi au fãcut
banii cu sudoarea fruntii.
- Si nu pleacã nici unu’ acasã ?
- Nu, la noi e full.
- E full ?!
- Da !
- Ce-i aia ?
- Adicã-i ... full.
- Eu am mai auzit cuvântu’ ãsta, da’ m-am
uitat în dictionar si nu l-am gãsit.
- Cum, bã, n-ai gãsit cuvântu’-n dictionar ?
- Nu, o fi vreun cuvânt strãin.
- Cuvânt strãin ?!
- Da !
- Ia auzi, dom’le, vorbeam limbi strãine si
eu nu stiam.
- Pãi, la hotel, la receptie, nu trebuie sã
vorbiti multe limbi strãine ?
- Ãhã, pe vremea comunistilor, da, acum cã-i
libertate, poti ocupa orice functie, nu
conteazã ce esti în stare sã faci, trebuie
sã cunosti pe cine trebuie.
- Si la dumneavoastrã în hotel nu sunt
turisti strãini ?
- Vai, la noi în hotel sunt foarte multi
turisti strãini.
Prin holul hotelului trece o doamnã
grasã.
- Uitati, îi aratã receptionerul turistului,
doamna e de la Frankfurt.
- Doamna e de la Frankfurt ?!
- Da !
- Deci aveti turisti din Germania.
- Sigur !
- Ia s-o întrebãm.
Turistul o abordeazã pe doamna de la
Frankfurt.
- Ããã ... adicã ... bunã ziua !
- Ce vrei, bã ! se rãsteste doamna la turist.
- Îu ! Doamna stie româneste.
- Da, stie ! îl aprobã receptionerul.
- Domnu’, spuneati cã e de la Frankfurt,
Germania, se adreseazã turistul
receptionerului.
- Da, mânca-ti-as, de la Frankfurt, rãspunde
doamna.
- Cum de stiti româneste ? întreabã turistul
emotionat cã vorbeste cu o turistã din
Germania.
- Pãi, m-am dus la muncã-n ...
- A, se lãmureste turistul, deci ati fost la
muncã în Germania.
- Da, mânca-ti-as ! rãspunde doamna mândrã.
- Si ce lucrati acolo, doamnã ?
- Cersesc în fatã la ...
- Aoleo ! ... Ai, dom’le, ãstia sunt turisti
strãini ? îl întreabã supãrat turistul pe
receptioner.
- Pãi, da, rãspunde mândru receptionerul,
turisti din Germania. La noi e frumos,
cochet, brizã, atmosferã.
- Ce brizã, ce atmosferã ?!
- E o duhoare ca la gropa de gunoi, de fapt,
de la etauju unu’ nici nu se vede marea de
gunoaiele de pe plajã, conditii excelente,
n-ai treabã.
- Ba am treabã, îmi caut camerã.
- Caut-o mai încolo.
- De ce mai încolo, eu aici vreau.
- N-auzi cã-i plin, hotelul e plin.
- Am vãzut judecãtori, parlamentari ...
În hotel intrã un bãrbat gras la brat cu o
domnisoarã, receptionerul, cum îl vede sare
sã-l salute.
- Trãiti, domn’ comisar, trãiti, domn’
comisar !
- Noroc cu judecãtorii, parlamentarii,
comisarii, cã cu turistii strãini, m-am
lãmurit, spune dezamãgit turistul.
- De ce, dom’le, pãi, uite, asearã, direct
de la aeroport mi-a venit un avion plin de
turisti din Spania.
- Din Spania ?!
- Da, rãspunde mândru receptionerul, tocmai
din Spania, un avion întreg, numai si numai
turisti Spania.
- Tocmai din Spania ?
- Da, vin la noi turisti din Franta, Italia,
cum ti-am spus, un avion plin de turisti
Spania.
- Pãi, turistii din Italia, din Spania, n-au
si ei litoral la ei ?
- Cum sã nu aibã, si-n cã ce litoral.
- Si-au venit la noi ?
- Altfel cum mai aveam noi hotelurile pline.
- Extraordinar ! ... Si de ce au venit, un
avion întreg de turisti din Spania, la noi
pe litoral ?
- Pãi, dacã i-a adunat politia de pe strãzi
din Spania si i-a trimis înapoi acasã.
|
