Zice lumea
Pe o terasã, Gogu Chirvase, stã la o
masã si bea din halba de bere cu înghitituri
mari, cu privirea pierdutã, cu o expresie de
disperare pe fatã. Din aglomeratia strãzii
se desprind trei perasonaje, care vin pe
terasã.
Unul dintre ei îl vede pe Gogu
Chirvase.
- Bã ! ... Uite-l pe Chirvase.
- Da, hai la el.
Cei trei se apropie de masa lui Chirvase,
care îi salutã apatic. Starea depresivã a
lui Chirvase este evidentã, iar cei trei se
uitã unul la celãlat semn cã au observat cã
este ceva în neregulã cu Gogu Chirvase.
- Mãi, Gogule, ce-i cu tine ? întreabã Marin.
- Ce sã fie, bã, ce sã fie ... e lumea rea !
Asta stim si noi, da’ ce s-a întâmplat ?
Vine chelnerul.
- Ce doriti ?
- Trei halbe !
- De care ?
- Ieftinã si rece !
- Bun !
Chelnerul pleacã. Cei trei se uitã unul la
altul, îndemnându-se din priviri care dintre
ei sã-l întrebe mai departe pe Gogu Chirvase.
- Gogule ... Chirvase, hai, mã, zi ! ...
Ce-i cu tine ?
- N-auzi, e lumea rea.
- Asta stim, da, tu, ce s-a întâmplat ?
- Ce sã se întâmple, gura lumii, asta e !
- Pãi, si tu, te pui cu gura lumii, lasã-i
în pace, îl îndeamnã Marin.
- Numai aiurea vorbesc, aprobã si Ciripoi.
- Da, chiar si în ziare sau la televizor,
tot numai prostii spun, completeazã si
Andrei.
- E lumea rea, continuã Gogu dezamãgit, cum
pot spune, dom’le, asemenea lucruri.
- Da’ ce a zis ? întreabã Ciripoi.
- Zice lumea ... zice lumea ...
- E, ce zice lumea ? se mirã si Andrei.
- Zice lumea ... zice lumea ... cã am fãcut
accident cu masina.
- Cine a zis, mã ? se revoltã Marin.
- Ai, lasã si tu, îl împacã Andrei, lasã-i
sã vorbeascã.
- Dar masina e bine, nu ? întreabã Ciripoi.
Toti trei se uitã spre Gogu
Chirvase. Acesta se uitã în pãmânt, se
scarpinã în cap, ofteazã si rãspunde.
- Masina, e fãcutã zob în fatã.
- Cum ?! sar toti trei.
- Da, capota îndoitã, aripi, faruri sparte,
radiator spart.
- Asa rãu e ? întreabã Marin cu glas scãzut.
- Asta ce se vede la prima vedere, dar cine
stie si motoru’ cum o fi.
- Aoleo, se plânge Ciripoi, asta nu e bine.
- Nu e bine, nu e bine, dar sã zicã cã am
fãcut accident.
- Stai, bã, putin, cine a zis ? întreabã
Marin.
- Ãla, pe care l-am lovit, rãspunde supãrat
Chirvase.
- Pãi, stai asa, îl opreste Andrei. Pe tine
ce te deranjeazã, cã ai fãcut accident cu
masina sau cã a zis unul cã ai fãcut
accidentul ?
- Deci, accidentul ... ca accidentu’, nu, se
mai întâmplã, dar sã zicã asa ceva despre
mine, se poate.
- Si cu actele, cu politia, cu astea ai
rezolvat ? se intereseazã Marin.
- Da, mã, astea e gata.
- E, acum numai fi supãrat, s-a întâmplat,
vrea sã-l împace Andrei.
- Eu nu de accident sunt supãrat, eu de
lumea asta rea sunt supãrat, de lumea care
zice, auzi, cã am fãcut accident, sã zicã
asa ceva.
- Asa vorbeste lumea !
- Sã vorbeascã, da’ sã zicã cã sunt
nesimtit, ce am fãcut, am distrus douã
masini, am bãgat doi oameni în spital, ce
mare lucru, da’ sã zicã asa ceva despre mine.
- Aoleo, doi oameni ai bãgat în spital ? se
sperie Ciripoi.
- Da, soferul si nevasta, mare lucru, da’ sã
zicã de mine cã sunt nesimtit, ce am trecut
pe rosu ca smecheru’ si-am bãgat în spital
doi oameni, sunt foarte supãrat, cum îsi
permit sã zicã asa ceva.
- Dar tu n-ai nimic ? se intereseazã Andrei
de starea lui Chirvase.
- Nu, m-a zgâltit ceva, da’ atâta tot.
- Ai lasã, bine c-ai scãpat cu bine, te
bucuri de viatã, de copii.
- Ce copii, e lumea rea, sã zicã ...
- A zis si de copii ! sare Ciripoi.
- E lumea rea !
- Si de copii ?
- E lumea rea, repetã Chirvase, zice de ãla
mare.
- De bãiatu’ tãu cel mare ?
- Da, de el !
- E, ce zice ?
- Zice cã ... ar fi furat.
- Ce face ? sare Cirpoi.
- Cã cicã într-un magazin, a bãgat în
buzunare bomboane, tigãri, niste bere si mai
stiu eu ce.
- Asa, si ?
- Si ... si l-a prins la iesire.
- Cum, si copii ãstia, mai avea un an,
termina si el liceul, îl compãtimeste Marin.
- Da, acum are treabã cu politia, murmurã
îngândurat Andrei.
- Are treabã, n-are treabã, dar sã zicã, bã,
asa ceva despre el, spune Chirvase supãrat.
- Da’ cine a spus ? îl întreabã Ciripoi.
- Cum cine, politia !
- Dar, el, ce spune, a furat sau n-a furat ?
- Ce conteazã dacã a furat sau nu ... da’ sã
zicã despre el asa ceva !
- Pãi, mãi omule, acum dacã a furat, ce
vroiai sã zicã si oamenii aceia.
- Ce oamenii aceia, e lumea rea, asta e, e
lumea rea, sã zicã cã a furat.
- E, lasã si tu !
- Mãcar cu ãla micu’, acum vine si
vacanta ...
- Ce ãla micu’ ! îl întrerupe Chirvase.
- S-a întâmplat ceva ?
- E lumea rea !
- Asta stim, dar cel mic, fii-tu, ce a
pãtit ?! se mirã Ciripoi.
- A zis, profesoara de geografie, cã îl lasã
repetent.
- Da, e lumea rea, sare Ciripoi, sã zicã
cã-l lasã repetent.
- De ce ? întreabã Marin.
- De ce a zis ? completeazã Chirvase.
- De ce rãmâne repetent ? întreabã Andrei.
- De, cã a zis profesoara cã nu stie care e
capitala Frantei.
- Ce sã faci, mã, lume rea, zice ...
- Pãi, cum sã nu stie cã capitala Frantei, e
Roma, dar e lumea rea, sã zicã cã îl lasã
repetent doar din atât.
- Bãi, sti ce am eu impresia ? întreabã
Marin.
- Ai impresia, cã ti se pare ! rãspunde
Ciripoi.
- Nu, capitala Frantei nu prea e Roma,
rãspunde Andrei.
- E, e nu e, n-are importantã, dar sã zicã
cã-l lasã repetent.
- Pãi, doar zice sau îl si lasã ?
- Pãi, si zice si îl lasã, ce sã mai, e
lumea rea.
- Numai de la o capitalã si gata ?! se mirã
Ciripoi.
- E, nu chiar, cicã, a zis, cã capitala
Spaniei e Londra.
- A, stiu eu, sare Marin, capitala Spaniei e
Roma si Londra e a Angliei.
- Sti tu ceva, dar le încurci rãu, mai bine
taci, îl opreste Andrei.
- Sã zicã asa ceva, cã îl lasã repetent,
ofteazã Ciripoi.
- Ce lume rea, ofteazã si Ciripoi.
- Madridul e a Spaniei si Parisul e capitala
Frantei, îi corecteazã Andrei.
- Lasã, bã, cã pe noi nu ne intereseazã
geografia, noi eram supãrati cã a zis
profesoara cã îl lasã pe ãla micu’ repetent.
- Dom’le, e lumea rea, sã zicã atâtea despre
un om si copiii lui.
- Asta e, e lumea rea !
- Da, da’ mãcar sotia ...
- E !
- Ce, a zis si de sotia ta ceva ? strigã
Ciripoi cu disperare în glas.
- Da, rãspunde Chirvase cu glas stins, a zis.
- Ce zice ?
- Zice, cã a dat-o afarã.
- De unde ?
- Zice, cã a dat-o afarã de la servici.
- Pãi, zice sau a dat-o afarã ?
- Pãi, zice c-a dat-o !
- Cum, nevasta ta numai are servici ? strigã
Andrei.
- Nu !
- Ce s-a întâmplat ?
- Ce s-a întâmplat ... zice, ãia, pe la
servici ... cã n-a fãcut ce trebuia si au
pierdut nu stiu ce contracte.
- Pãi, zice ... sau ... ea ce zice ?
- Ce sã mai, e lumea rea ... pãi ... îsi
fãcea si ea, ca femeile, unghiile cu ojã,
manichiura.
- Ce lume rea, sã zicã asa ceva, toate
femeile se dau cu ojã.
- Trebuia sã trimitã niste documente prin
fax, explicã Chirvase.
- E, si ? se intereseazã Andrei.
- Si, si nu trebuia sã-si facã unghiile ?
- Ba da !
- Pãi, e lumea rea ... dupã ce termina cu
unghiile, trimitea si hârtiile pe fax.
- E lumea rea, dom’le, cum sã punã femeia,
hârtiile acelea în aparat, cu unghiile
nefãcute.
- Da, dom’le, si cât a întârziat, o orã,
douã ? întreabã Marin.
- E lumea rea !
- E, nu mult, da’ sã zicã lumea cã n-a
trimis hârtiile la timp.
- Ai, zi, câteva ore, cât ? insistã Andrei.
- E, a zis ... cã ... vreo ... cinci zile.
- Ei si ?! se mirã Ciripoi.
- Si, dupã cinci zile, ãia deja fãcuserã
contract cu altã firmã.
- Lumea asta !
- Da ! ... au zis cã din cauza ei cã, a zis,
cã dacã ar fi trimis hârtiile la timp, zice,
cã era contractul lor.
- Da, dom’le, omu’, ãsta, are dreptate, s-a
înrãit lumea ceva de speriat, se lamenteazã
Ciripoi.
- E lumea rea, rea, aprobã si Marin.
- Ce sã mai zici, am trecut pe rosu si-am
lovit o masinã, ce mare lucru, am bãgat
niste oameni în spital, ce mare lucru, da’
sã zicã cã am fãcut accident.
- Zice si lumea, asta !
- Ce sã mai zici, a furat si fii-miu vreo
cinci pungi de bomboane, sapte ciocolate,
zece pachete de tigãri, trei conserve si
patru sticle de bere.
- De care ? se intereseazã ciripoi.
- Nu stiu, ce mare lucru, a furat si el
niste mãruntisuri, da’ sã zicã cã a furat.
- Asta e, zice lumea numai prostii !
- Si ãla micu’ ... ce dacã nu stie nici o
capitalã din Europa, ce eu stiu, nu!
- Si ce dacã !
- Da, da’ sã zicã cã nu stie si sã zicã cã-l
lasã repetent.
- Lumea asta rea !
- Si nevastã-mea ... cine a mai vãzut femeie
sã nu-si facã unghiile.
- Toate îsi fac unghiile, îl aprobã Andrei.
- Pãi, da’ sã zicã cã nu a muncit si sã zicã
cã o dã afarã cã n-a muncit.
- Asta e ... zice lumea !
|
