Pintilie : Bunã ziua !
Brebenel : O fii la dumneata acolo !
Pintilie : Cum adicã ?
Chitu : Pãi, cu atâtea debransãri, n-avem
apã, n-avem curent, n-avem ...
Butusilã : Avem însã ... noroc cã mai trãim.
Spirache : Totusi, tot bunã ziua se zice,
mãcar în speranta cã într-o zi va fi si
ziua bunã.
Chitu : Poate nepotii nostrii s-apuce asa
ceva.
Brebenel : Ce nepoti, la ce se întâmplã în
ziua de azi la scoalã ... ãhã ... slabe
sperante.
Butusilã : Nepotu’ meu nu e în stare nici sã
cumpere o pâine singur.
Brebenel : Da’ sã o mai si facã.
Pintilie : Pãi, dacã o iei de la arat,
discuit, semãnat ...
Spirache : Si ajungi la fabricã, la
frãmântat, copt ...
Chitu : Nu mai stie nimeni în viitoru’
curând.
Brebenel : Apropiat !
Chitu : Ce, apropiat ?
Brebenel : Asa se zice, viitorul apropiat !
Chitu : Ce sã zic, esti destept !
Pintilie : Ai, dom’le, nu vã mai certati,
cum s-o zice, s-o zice, e, gata.
Butusilã : Asa este, la urma urmei de ce ne
plângem noi cã avem probleme.
Spirache : Pãi, vecine, dacã am probleme, sã
nu mã plâng ?
Brebenel : Poti, eventual sã te râzi.
Butusilã : Dar de ce sã ne plângem ?
Spirache : Pentru cã n-am bani sã plãtesc
întretinerea, d-aia !
Brebenel : Asa-i, pentru cã n-am bani sã
plãtesc curentu’, d-aia !
Chitu : Pentru cã n-am bani sã plãtesc
cãldura, d-aia !
Butusilã : Pentru cã n-am bani sã plãtesc
telefonu’, d-aia !
Pintilie : Auziti ?
Spirache : Auzim !
Pintilie : Stiti care e culmea debransãrii ?
Brebenel : Nu !
Chitu : E, care ?!
Pintilie : Sã te debransezi de la curentul
electric, dar sã plãtesti cablu la
televizor.
Spirache : Cum sã te descurci cu atâtea
probleme, mai râzi un pic.
Brebenel : Cu râsu’ nu se rezolvã problemele.
Pintilie : Dar de ce sã ne plângem noi care
avem probleme mici, când sunt altii au
probleme mari.
Butusilã : Cum adicã, noi avem probleme
mici ?
Pintilie : Da !
Chitu : I-auzi !
Spirache : Pãi, si de ce ale noastre sunt
mici ?
Pintilie : Pãi, deci, vecine, câte camere
ai ?
Brebenel : Cum câte camere, câte sã aibã,
are ...
Chitu : Douã camere !
Butusilã : Deci ... ?!
Spirache : Deci ?!
Pintilie : E ... la douã camere te plângi
cã-ti este greu sã plãtesti întretinerea ?
Spirache : Pãi, dacã îmi este greu s-o
plãtesc, n-am bani.
Brebenel : Servici ai ?
Spirache : Am !
Chitu : Salariu ai ?
Spirache : Am ! ... Minim pe economie.
Pintilie : Si te plângi cã plãtesti
întretinerea la douã camere.
Spirache : Da !
Pintilie : Dar gânditi-vã la un politician,
sãracu’, care trebuie sã plãteascã
întretinerea la un viloi de douãzeci de
camere.
Butusilã : Mamããã !
Spirache : Sãracu’ om, cum s-o descurca ?!
Brebenel : Da, si douãzeci de camere dacã e
în opozitie, da’ dacã-i la putere,
patruzeci de camere sau mai mult.
Chitu : Bãi, sãracii oameni !
Spirache : Da, dom’le, nici nu m-am gândit
pânã acu’.
Butusilã : Si eu îi înjuram si-i bãlãcãream.
Brebenel : Si eu îi invidiam, ce case au, ce
viloaie.
Chitu : Da, si ei sãracii, amãrâti. Pãi, noi
cu întretinerea la douã camere e parfum
de dude, da’ oamenii, ãia.
Spirache : Ce-o mânca copilasii lor,
sãrmanii ?!
Pintilie : E, vedeti, de-aia trebuie
parlamentarii sã aibã salariile alea
marii, ca sã poatã plãtii întretinerea la
viloaie cu douãzeci, patruzeci, optzeci
de camere.
Spirache : Aoleo, mamã ! Ce salariu trebuie
sã aibã ca sã plãteascã ditamai
întretinerea ?!
Butusilã : Eu zic cã merge c-o valizã de
bani la administratie sau acolo unde
plãteste el întretinerea.
Chitu : Da’ ce s-o fi mutat, frate, acolo ?
Eu nici n-as putea sã dorm în asemenea
viloi, numa’ cu gându’ la întretinere.
Pintilie : Si ia gânditi-vã, cât curent are
de plãtit.
Brebenel : Pãi, la cât e kilowatu’ acuma,
mamã !
Chitu : Si numai câte un bec în fiecare
camerã, si deja e o ghirlandã.
Spirache : Douãs de becuri, aoleo !
Butusilã : Sãracii politicieni !
Pintilie : Asa-i, dom’le, si noi ne plângem
cu întretinerea la douã camere.
Chitu : Sau curentu’. Eu am un bec la douã
camere.
Butusilã : Cum un bec la douã camere ?
Chitu : Pãi, da, cã la dormitor, tot dorm
noaptea, n-am nevoie de luminã, asa cã n-
am mai pus bec.
Pintilie : Da, cã din gresealã mai aprindeai
becu’.
Spirache : Mãi vere, da’ dacã oamenii ãia e
debransati.
Butusilã : Chiar asa !
Brebenel : Chiar asa, ce ?
Chitu : Dacã viloiu’ e debransat ?
Pintilie : Cum sã fie, vecine,
debransat ? ... Îsi fãcea politicianu’
vilã si apoi se debransa ?
Spirache : Da’ poate nu s-a debransat, poate
a construit vila fãrã apã, fãrã cãldurã,
fãrã curent electric.
Brebenel : Asta e, sã stii cã asa a
construit-o.
Pintilie : Mãi, oameni buni, cum sã n-aibã
cãldurã, curent ? Când vine parlamentaru’
acasã de la parlament, din cãldura aia,
vrei sã vinã în frig, nu se poate, face
condens la creier. Îi trebuie curent cã
omu’ e intelectual, lucreazã pe computer.
Chitu : Da, e clar ! ... Deci, toti
politicienii au si apã si curent.
Brebenel : Vai de politicienii nostrii,
sãracii, cum se chinuie ei cu
întretinerea la atâtea case, cu atâtea
camere.
Spirache : Da, si nu numai politicienii.
Chitu : Da !
Pintilie : Si politistii !
Brebenel : Si judecãtorii !
Chitu : Si avocatii !
Spirache : Si notarii !
Butusilã : Da, cum se chinuie acesti oameni
sã plãteascã asemenea întretineri.
Pintilie : Da, vecine, si din salariu, cã
toti, da’ absolut toti sunt cinstiti.
Brebenel : Pãi, da, toti sunt cinstiti, cã n-
a arestat nici unu’.
Chitu : Ba, a arestat pe unu’, era ...
fost ...
Butusilã : Pãi, asa zi, fost ... deci era
fost, actual nici unu’.
Spirache : Trebuie sã munceascã toatã
familia, cã altfel n-are cum.
Pintilie : Cu nevastã casnicã n-ai cum sã
plãtesti întretinerea nici la douã camere
ca noi, da’ la douãzeci ca ei, sãrmanii !
Brebenel : Unii îsi trimit si copii la muncã.
Chitu : E, da ?
Brebenel : Pãi, n-ai vãzut ?
Butusilã : Nu, ce ?
Brebenel : Bãiatu’ unui mare bastan, de
vindea droguri.
Spirache : Sã facã si el un ban.
Butusilã : Si l-a arestat ?
Brebenel : Da !
Butusilã : Si ce i-a fãcut ?
Brebenel : L-a arestat azi ... si i-a dat
drumu’ mâine.
Chitu : Ce rapid lucreazã justitia în ziua
de azi.
Butusilã : Da, mai ales de când s-a eradicat
coruptia.
Pintilie : Da, pãi, s-a dus bãiatul sã facã
si el un ban. De exemplu, fii-miu stã la
garsonierã, e, se descurcã cu
întretinerea. Dar sãrmanii politicieni,
politisti, juristi cum sã plãteascã
asemenea întretineri la douãzeci de
camere.
Chitu : Da, dacã au asa multe camere,
trebuie sã mai scoatã un ban pe lângã
salariu.
Spirache : E, acum vãd eu ce viatã dulce am,
douã camere, debransat, n-am bãtãi de
cap, parfum !
Brebenel : Da, ce bine e sã stai la bloc la
douã camere.
Chitu : Da, fãrã apã, fãrã cãldurã, fãrã
gaze, fãrã curent, fãrã telefon, fãrã ...
Spirache : Eu cred cã vând apartamentu’ cu
douã camere si i-au o garsonierã.
Pintilie : A, la garsonierã, sã fi si
debransat, e extraordinar !
Butusilã : Pãi, dacã esti debransat poti sã
ai si patru camere.
Chitu : Nu, nu, cã mai plãtesti iarna si
cãldura care-ti vine de afarã prin pereti.
Butusilã : Vedeti, din acest motiv,
politicienii, pun atâtea taxe pe noi.
Dupã cum vedeti, noi cu putine probleme,
cu douã camere si debransati, avem bani,
dar ei sãrmanii, astfel încât le mai dãm
si lor, cã nu le ajunge de întretinere.
Chitu : Sã punã cât mai multe taxe, sã iasã
si ei din iarnã cu întretinerea.
Spirache : Pãi, da, cã noi s-asa n-avem
nevoie de bani, deja suntem debransati.
Butusilã : Si asta n-ar fi tot.
Pintilie : Ai lasã-i, cã i-ai omorât de tot.
Butusilã : Ar mai fi încã.
Pintilie : Ce sã mai fie ?
Butusilã : Are omu’ casã, dar ... masinã ?
Chitu : E, ce-i cu masina ?
Butusilã : Care are masinã ?
Pintilie : Eu am vândut-o.
Brebenel : Eu am dat-o la fier vechi.
Chitu : Mie mi-a furat-o.
Spirache : Eu o mai am ... pe butuci !
Butusilã : Cât consumã masina, matale ?
Spirache : Pãi, lua vreo zece, asa, la sutã.
Butusilã : Vezi, zece la sutã. Câti
cilindri ?
Chitu : Patru !
Butusilã : Deci, patru în line.
Spirache : Da !
Butusilã : Si ce capacitate cilindricã ?
Brebenel : Cum, o mie treisute.
Butusilã : Deci, zece la sutã la patru
cilindri în line cu o mie treisute
capacitate.
Spirache : Da !
Butusilã : Bun ! ... Vã dati seama, în cazu’
ãsta, cât poate sã consume un doisprezece
cilindri cu cinci mii de centimetri cubi.
Spirache : Da, dom’le, ai dreptate.
Brebenel : Asa e, un Range Rover cam asa are
motorul, am citit eu într-o revistã auto.
Pintilie : Ai un Range Rover, te-ai ars la
buzunar.
Chitu : Sau orice masinã de lux, cã toate au
motoare mari.
Butusilã : Si la opt cilindri sau sase
cilindri, suge la benzinã.
Spirache : Mamã, când pleci cu Mertanu’,
treb’e sã ai o valizã de bani, numai
pentru benzinã.
Butusilã : Si vã plângeati de un amãrât de
motor de patru cilindri, acolo.
Pintilie : Ce bine e sã stai la douã camere
si sã ai Trabant.
Brebenel : Ai Trabant, vecine ?
Pintilie : Eu, nu, dar am avut !
Brebenel : A !
Pintilie : Si nevasta ?
Brebenel : Ce-i cu nevastã-mea ?
Pintilie : Nu a ta, vecine, în general asa,
toate.
Brebenel : A, m-am prins.
Chitu : Tin-te bine !
Pintilie : Ce creme îi iei, ce haine îi iei ?
Brebenel : Nevasta mea cumpãrã un castravete
si cu el face tot.
Butusilã : Adicã ?
Brebenel : Adicã, cumpãrã un castravete,
taie câteva felii, si-le pune pe fatã, am
rezolvat cu cremele, dupã aia ni-le
pune-n farfurie, am rezolvat cu mâncarea.
Chitu : Bravo, dom’le !
Spirache : Eficientã, rentabilitate !
Butusilã : Da, dar cât costã o cremã scumpã ?
Pintilie : Pãi, dacã-i zice cremã scumpã,
probabil cã e scumpã.
Chitu : Într-o zi vine fata în casã sã-mi
cearã bani sã-si ia nu stiu ce cremã.
Pintilie : I-ai dat ?
Chitu : Sti cât era ?
Brebenel : E, cât ?
Chitu : Cât salariu meu pe o lunã.
Butusilã : Ce ai fãcut ?
Chitu : I-am spus cã nu vom mai avea ce sã
mâncãm dacã luãm crema aia. Ea a zis cã
putem sã mâncãm din cremã. Eu însã m-am
gândit cã e cutia prea micã pentru o lunã
întreagã si n-am luat-o.
Pintilie : Dar o hainã de blanã cât costã ?
Brebenel : Aoleo, nu-mi adu’ aminte !
Chitu : Chiar si cele sintetice sunt foarte
scumpe.
Pintilie : Acum le zice ecologice.
Spirache : La cât costã o hainã de blanã,
chiar si ecologicã, te lasã nemâncat
câteva luni de zile.
Chitu : Da, e groaznic sã fi politician,
noroc cã nevastã-mea nu prea se dã cu
creme; si haine de la casa de modã ...
second-hand.
Brebenel : Aoleo, da’ sã fi politist; noroc
cã nevastã-mea nu vrea hainã de blanã.
Chitu : Din cauza asta pun politicienii
atâtea taxe pe noi.
Spirache : Din cauza asta îti ia politia
banii si dacã n-ai încãlcat nici o lege.
Pintilie : Dar concedii ?
Butusilã : Aoleo !
Pintilie : Unde vã duceti în concediu ?
Chitu : Eu mã duc la tarã la socrii. Îi mai
ajutãm pe acolo, mai aducem acasã de
mâncare.
Pintilie : Cu ce mergeti ?
Chitu : Cu rata !
Pintilie : Si cum e ?
Chitu : În primu’ rând costã mult.
Pintilie : E, dar avionu’ la Ibiza, ã ? ...
Dar la Paris, dar la Londra, ã ?
Spirache : Mamã, cât costã, numai politician
sã nu fi.
Chitu : Pãi, dacã mie mi-se pare mult rata
la tarã, da’ un avion spre Londra.
Pintilie : Si tu la tarã numai plãtesti
cazare.
Spirache : Pãi, nu, se-ntelege !
Pintilie : Da’ sã stai la hotel în Londra,
cu familia, sã mai intri si la British
Museum.
Brebenel : Aoleo, mamã !
Spirache : Sãrmanii, nu mai bine stau eu
acasã.
Butusilã : Asta viatã, garsonierã,
debransatã, Trabant pe butuci, concediu
acasã, nu ca cei bogati , sãracii.
Chitu : Cã mi-au dat si lacrimile când mã
gândesc la ei.
Pintilie : Sãracii bogati !
