Muncã asiduã
Un reporter pe holurile politiei
încearcã sã realizeze un reportaj despre
politie. Se strecoarã cu dificultate prin
multime. Holurile sunt întotdeauna
aglomerate, cu lume care îsi face buletine
sau acte auto.
În înghesuiala si vacarmul din
clãdire, este adus un individ cu cãtuse.
Politistul care îl pãzeste pe cel arestat,
îl împinge pe scaun, dupã care se aseazã si
el. Reporterul vede scena si se apropie, în
speranta cã va putea sã-l interogheze pe
politistul care stã de pazã.
Reporterul se apropie timid de
politist.
- Bunã ziua, mã scuzati, s-ar putea ...
- Ce vrei, bã ! se rãsteste politistul.
- Dacã se poate, numai un moment pentru ...
- Ce, bã, aici e informatii ! Vezi în capu’
holului, acolo-i informatii.
- Nu, eu sunt reporter si vreau sã realizez
un reportaj despre ...
Politistul nu-l mai bagã în seamã pe
reporter, începe sã discute cu cel arestat.
- Si, mã, Bursucule, ia zi, ce mai faci ?
- Bene, sefu’ ! rãspunde acesta vesel.
- Mai esti cu pitipoanca, aia, platinatã ?
- Da, sefu’, pãi, eram însurat cu ea.
- Da, mã ?!
Reporterul insistã.
- Alo, vã rog !
- Ce mai vrei, bã ? se rãsteste politistul.
- Pot sã fac si eu un reportaj, despre cum
lucreazã poitia ?
- Ce sã lucreze, mã ?! se mirã politistul.
- Dom’le, vãd cã ati arestat pe cineva si
vreau sã vãd si eu care este procedura.
- He, he ! râde arestatul, sefu’, ãsta vrea
sã învete meserie, vrea sã se facã caraliu.
- Asa, mã, vrei sã vezi ce facem noi, cum
lucrãm ?
- Da, vreau sã vãd cum lucrati, ca sã fac un
reportaj, sã fie prezentat la televizor.
- A, la televizor, da, vreau la televizor,
se bucurã politistul.
- Nu, nu vreau iar sã fiu dat la televizor,
strigã arestatul.
- Bine, nu-l vom da la televizor decât pe
domnul politist.
- Asa, mânca-ti-as !
- Bun, as vrea sã vã întreb, acum dupã ce
l-ati arestat si adus aici.
- Ã, zi !
- Acum ce faceti ?
- Nu vezi, nimic, spune politistul ridicând
din umeri.
- Asta vãd, dar ce faceti ?
- He, he ! râde din nou arestatul, ãsta-i
mai prost ca noi.
- Taci, mã ! se rãsteste politistul.
- Domnule, asteptati, ce faceti ?
- Da, asteptãm.
- Da, asteptãm, repetã si arestatul.
Politistul se ridicã, îi scoate
cãtusele arestatului si-l întreabã :
- Bursuce, ai banu’ pã tine ?
- Am ceva, sefu’, dã ce ?
- Ia du-te de ia niste cafea, bã, eu vreau
cu friscã.
- Gata, sefu’ !
Arestatul trece pe lângã reporter,
lovindu-l cu umãrul si dispare în multime.
Reporterul se uitã uimit cum arestatul
dispare în multime, fostul arestat de acum,
cum umblã nestingherit pe culoarele politiei.
- Hei ! strigã politistul. Mai întrebi ?
- Dom’le, se întoarce reporterul, i-ai dat
drumul, asa ?
- Cum, asa, nu i-am dat drumu’ deloc.
- Pãi ... a plecat.
- S-a dus sã ia cafea.
- Pãi, mai vine ?
- Cine sã vinã ?
- Arestatul, care tocmai a plecat de capu’
lui prin politie ?
- Cine, Bursuc, sigur cã vine.
- Deci, vine sigur ?!
- Bursuc e bãiat valabil.
- Dacã fuge ? se întreabã reporterul uimit.
- A, nu, pãi, asa e procedura, din când în
când îi mai aducem pe la sectie asa de ochii
lumii, noi acu’ asteptãm avocatu’.
- Da, de ce ? întreabã reporterul din ce în
ce mai uimit.
- Pãi, sã facã hârtiile si sã plece acasã.
Din multime se aude glasul
arestatului, care strigã sã i se facã loc.
Când îi aude glasul, politistul începe sã
râdã si îl aratã ce degetul. Cu gura
deschisã, reporterul încearcã sã spunã ceva
dar nu mai reuseste.
- Gata, sefu’, fierbinte si cu friscã, cum
îti place, mata.
- Bravo, Bursuc !
- Domnule, dupã cum vãd eu, arestarea a fost
una usoarã ?
- A, Bursuc, pãi, suntem prieteni vechi, da’
trebuie sã mai zicem cã facem si noi câte
ceva, asa cã îl mai arestãm putin.
- Cum sã ziceti ?! se mirã reporterul.
- Pãi, da, cã zice pe la ziare, la astea, cã
cicã nu facem treabã.
- Si faceti, cã eu de când am început
reportajul, v-am vãzut stând de vorbã si cu
cafeaua; chiar asa, nu fumati ?
- Eu, nu ! Bursuc, fumezi ?
- Da, sã trãiti !
- Atunci, iesi afarã, dacã vrei sã fumezi,
îl repede politistul.
- Am plecat !
- Iar îl dati afarã ?
- Dumneata, fumezi ? se intereseazã
politistul.
- Nu !
- E, vezi, ce vrei sã ne afume ãla ?
- Nu vã supãrati, ce arestat e acesta, care
umblã singur, unde si cum vrea el ?
- A, Bursuc ... bãiat bun, de-al nostru, îl
cunosc de mai bine de ... vreo zece ani.
- Îl cunoasteti ca infractor sau ca prieten ?
- Ce prieten, sare politistul, ãsta e cu,
ãia, mari.
- Adicã ?!
- Adicã, lucreazã cu stabii, ãia, mari, cu
spate, cu banu’ grupa mare, cu de toate.
- Si dacã are relatii, nu-l mai arestati ?
- Ba, da ! ... Asa, din când în când.
- Cum, dom’le, asa, din când în când, se
supãrã reporterul.
- Da, câteodatã, rãspunde calm politistul.
- Asa munciti, dumneavoastrã ? ... auzi,
câteodatã !
- Pãi !
- Dacã si cei de la pâine, ar face pâine
doar ... câteodatã ?
- E !
- E ! ... e posibil asa ceva ?
- Nu vezi cã e, ridicã din umeri politistul.
- Vãd, dar nu-mi vine sã cred.
Pe hol se aude iar glasul
arestatului, care cere sã i se facã loc. În
urma lui vine un domn, îmbrãcat la costum,
cu geantã de piele. Arestatul strigã si
îmbrânceste lumea, ca sã facã loc domnului
care merge în urma sa. Când domnul la costum
ajunge lãngã politist, arestatul se întoarce
si fuge sã aducã o cafea.
- Bunã ziua, domnu’ avocat, salutã
politistul, sã trãiti !
- Salut, Marine !
- Mertanu’, e bine, a vorbit, Bursuc, se
ocupã bãietii, îl spalã ? se intereseazã
grijuliu politistul.
- Da, bã, da ! ... am lãsat hârtiile si ...
- Pã, cine ? îl întrerupe politistul.
- Pe, aia, noua ... stagiara.
- A, bunã bucatã.
- Bã, la banii tãi, o fii bunã, da, eu o
folosesc sã alerge cu hârtii, bã.
- Mã scuzati, vreau sã fac si eu un
reportaj, intervine reporterul.
- Hã, hã, fã-l ! râde avocatul.
Arestatul vine cu cafeaua.
- Domn’ avocat, na cafea !
- Bã, tembelule, fãrã zahãr !
- Se poate, sefu’, sigur !
- Pot sã vã întreb ce faceti ? insistã
reporterul.
- Nu vezi, muncim ! spune avocatul vesel.
- Mã scuzati, dar nu prea vãd, rãspunde
reporterul cu glas nevinovat.
- Domnu’ avocat, strigã arestatul, e gata
hârtiile, sã plec si eu ?
- Asteaptã, bã, cum vine fata, pleci, stai
sã vinã.
- Stau, sefu’, stau !
- Domnilor, ce am înteles, eu, pânã acum,
politia a arestat un infractor si ...
- Bã, pe cine faci tu, bã, infractor ? sare
arestatul.
- Bursuc, îl opreste politistul, nu de tine
zicea, mã.
- A, asa !
- Si pentru interogatoriu a fost chemat si
avocatul celui arestat.
- Bravo, dom’le, nu esti prost, conclude
avocatul.
- Dar, vreau sã vãd si eu, cum faceti
interogatoriu, cum munciti.
- Da, muncim ! spune avocatul.
- Da, muncim mult ! completeazã politistul.
- Ce muncã-i asta ? se mirã reporterul.
- Muncã asiduã, ridicã vocea avocatul.
Vine o domnisoarã cu un brat de
hârtii.
- Gata hârtiile ? întreabã avocatul.
- Da, poftiti ! rãspunde domnisoara.
- Bursuce, liber !
- Noroc, Bursuc ! îl salutã si politistul.
- Trãiascã familia, sefu’ ! strigã arestatul
si fuge.
- Care familie, bã, de albine, râde avocatul.
- Prin spate, Bursuc, prin spate iesi,
strigã politistul.
- Domnilor, asa munciti, dumneavoastrã, ce
este asta ? întreabã mirat reporterul.
- Bã, noi muncim, nu ca altii, rãspunde
supãrat politistul.
- Facem si hârtii, intervine domnisoara.
- Sã nu se mai spunã cã nu facem nimic,
completeazã grav avocatul.
- Dar ce faceti, cum munciti ?
- N-ai vãzut ?
- Eu v-am vãzut la cafea si stând de vorbã.
- Pãi, da, muncim mult si cu spor.
- Ce muncã , ce fel de muncã ? insistã
reporterul.
- Îi bãgãm prin fatã ... si-i scoatem prin
dos, muncã asiduã !
|
