Turism local
Într-un bloc insalubru, cu tencuiala
cazutã, lângã ghena de gunoi, o usã de tablã
nevopsitã, deasupra cãreia stã scris,
mâzgãlit pe perete cu vopsea, ,,Firmã dã
turizm".
Un amator de senzatii tari, dar mai ales
ieftine, intrã în agentia de turism. În
jurul unei mese aflatã în mijlocul
încãperii, doi bãrbati joacã table si un al
treilea se uitã.
- Nea administratore, dacã dacã dau, acu’,
un patru-doi, fac poartã-n casã si ai pus-o !
- Lasã, bre, întâi sã dai s-apoi o pun eu !
- Bunã ziua ! îi întrerupe, potentialul
turist.
- Îu, administratore, un client !
- Bunã ziua, la dumneavoastrã este agentia
de turism ,,Printe blocuri" ?
- Bunã ziua, da, poftiti ! sare
administratorul vesel cã are clienti.
- De ce nu i-ati spus, dupã blocuri ?
întreabã turistul.
- Ne-am gândit si la asta, dar vedeti,
dumneavoastrã, nu am vrut sã aibã ...
asa ... un aer ...
- De dupã blocuri ! completeazã unul din
partenerii administratorului.
- A, am înteles. Totusi, cum v-a venit ideea
aceasta, a agentiei de turism ?
- Noi, într-o zi ... începe unul dintre
locoatari.
- Te rog, mã lasi ! îl întrerupe
administratorul supãrat.
- Da, vorbiti dumneavoastrã, domnu’
administrator.
- Dumneavoastrã sunteti administratorul
agentiei de turism ? întreabã turistul.
- Da, eu sunt administratorul ... si al
agentiei si al blocului. Stiti, noi,
asociatia noastrã de locatari, ne-am fãcut
la noi în bloc o agentie de turism.
- Foarte frumos ! Si domni cine sunt ?
întreabã turistul arãtând spre cei ceilalti
doi.
- Suntem vecini, de aici din bloc, suntem în
comitetul de scarã si deasemenea, suntem în
consiliul de administratie al agentiei de
voiaj.
- Parcã era de turism ?! se mirã celãlalt
vecin.
- De turism sau de voiaj, tot aia, îi
explicã administratorul.
- Atunci, dumneavoastrã, sunteti cel mai în
mãsurã sã ne explicati.
- Da, el e !
- Într-o zi, îsi începe administratorul
povestea, cum stam noi, asa, în fata
blocului ...
- Si nu fãceam nimic.
- Taci, vecine, lasã-l sã vorbeascã.
- Ne uitam unii la altii ... si la clãdirile
astea neteminate.
- Asa ! Dar ce legãturã au clãdirile
neterminate ?
- Stati sã vedeti.
- Cum nu aveam ce face ... ne-am întrebat
când vom scãpa de ruine.
- Da’ nu sunt ruine ! sare unul dintre
locatari.
- Vedeti, de aici a început totul.
- Totul, ce ?! se mirã turistul.
- Pãi, s-a pus problema astfel, ori sunt
clãdiri în constructie, care asteaptã sã fie
terminate de dupã revolutie-ncoa’, ori sunt
niste ruine.
- Cum sã fie ruine ! sare iar locatarul.
- Sunt ruine, dacã aratã ca niste ruine,
completeazã celãlalt locatar.
- Vã rog, îi întrerupe turistul, nu vã mai
certati. Domnu’ administrator, ati
solutionat problema, aceste blocuri si alte
clãdiri începute de comunisti si neterminate
nici în ziua de azi, sunt sau nu ruine ?
- Problema asta nu e rezolvatã, dar, mi-a
venit mie o idee.
- Da, domnul administrator, al nostru, are
niste idei turistice geniale, îl laudã unul
dintre locatari.
- Dom’le, cum gândeste omu’ ãsta, e ceva
fenomenal, completeazã celãlalt locatar.
- Multumesc, multumesc !
- Bravo, domn administrator, bravo ! îl
laudã si turistul.
- De trei ori bravo ! continuã cu laudele
locatarii.
- Ba, chiar de mai multe ori, bravo !
- Si care a fost ideea ?
- Domnu’ turist, sã vedeti cum m-am gândit
eu.
- Asa, cum v-ati gândit ?
- Dacã, noi, tot avem aceste clãdiri pe
aici, prin cartier, care aratã ca niste
ruine.
- Asa, spuneti !
- Cum o grãmadã de turisti umblã, de nebuni,
prin lume sã vadã niste ruine, de ce, n-ar
veni si la noi.
- Bunã aceastã idee, sã facã turistul un tur
al ruinelor cartierului.
- Pãi, ce are, ãia, la ,,Coliseumu’ ", si
noi n-avem ?
- Da, ce are, ãia, din Grecia ?
- Mã iertati, îi întrerupe turistul,
Colosseum-ul este în Italia.
- Da, la ,,Pita" !
- La Pisa e turnul din ...
- A, la blocul turn din intersectie ?!
- Ce intersectie, dom’le ... domnu’
administrator, vã rog.
- Deci ... asa cum existã excursii
la ,,Coliseumu’ " la Roma, zic bine, sau
la ,,Stoincihenci", în Anglia.
- Da, da, ziceti bine, Stonehenge !
- Deci, tot asa putem face si noi excursii.
- Noi avem si avantaje.
- Ai lasã-mã !
- Da, în timp ce în Italia sau Anglia, o
excursie costã cu sutele de euro ...
- La noi costã doar cu zecile.
- Deci mult mai ieftin, concluzioneazã
turistul.
- Si oferta e aceeasi.
- Oferta este aceeasi ?! se mirã turistul.
- Da, ce vã mirati asa ?
- Nu mã mir, dar.
- Deci, domnule ... ,,Coliseumu’ "de Italia.
- Asa !
- E o clãdire mare, rotundã si ...
- Si ?
- Si, neterminatã !
- Mã scuzati, a fost terminatã dar s-a
deteriorat în timp.
- Oricum, nu conteazã !
- Cum, nu conteazã ?
- Deci, oricum aratã a constructie
neterminatã.
- Asta, cam asa e.
- Vedeti !
- Deci, aceastã clãdire este o ruinã, la fel
ca unele clãdiri de la noi, cum ar fi
cãminul de nefamilisti de la noi din
cartier, care desi a fost terminat, acum,
aratã mai rãu ca înainte de a fi terminat.
- A, deci, dumneavoastrã, plimbati turistii
printre blocuri, asa cum i-ati plimba prin
Roma la Colosseum ?
- Da, exact !
- Doar cã e mai ieftin !
- Da, exact !
- Si noi avem un pachet complet de servicii.
- Ce mai oferiti ?
- Pãi, în Italia, vizitezi ,,Coliseumu’ ",
dupã care te duci mai în jos, în sud, în
Africa la safarii.
- Asa ?!
- E, la noi avem o ofertã promotionalã.
- Ce ofertã promotionalã ?
- Un pachet complet de servicii, la noi
vizitezi obiectivele arheologico-turistice
în acelasi timp cu safari-ul.
- Safari, ce safari ?
- Pãi, în Africa nu se duce lumea cu masina
pe câmp sã vadã animale sãlbatice, lei,
tigrii ...
- Pardon, tigrii trãiesc în Asia.
- Ai lasã-mã !
- Da !
- Si ce dacã !
- Dar, dumneavoastrã, ce safari aveti ?
- Cum vã spuneam, la noi vizitezi vestigiile
arhitectonice, si ... în acelasi timp ... te
aleargã si haitele de câini dintre blocuri.
- Da, e o ofertã, de-aia, all-inclusive !
- A, în timp ce vizitezi ruinele cartierului
te aleargã si haitele de câini ?!
- Da, si avem si sporturi extreme în acelasi
pachet de ofertã.
- Si sporturi extreme ?
- Da, în plimbarea printre blocuri pentru
admirarea insalubrelor constructii, te
alergã haitele de câinii si totodatã poate
sã-ti cadã în cap o bucatã de tencuialã.
- Aoleo, poate în orice moment sã cadã
tencuiala ?
- Bine-nteles, sporturi extreme, ce sã mai,
pachet de oferte complet.
- Vizitare obiective turistice, safarii si
sporturi extreme, toate în acelasi pachet de
ofertã ?!
- All-inclusive !
- Si avem si alte atractii.
- Ce alte atractii mai aveti ?
- Noi avem si arborigeni ! La ,,Coliseum",
au ?
- N-au !
- E vezi !
- Arborigeni, ce-i aia, poate aborigeni ?!
- Oricum, au ?
- N-au !
- E vezi !
- Noi avem arborigeni, ca ãia prin junglã.
- Mã scuzati, se spune, aborigeni.
- Cum, nu arborigeni ?!
- Nu !
- Pãi, dacã trãiau în copaci, adicã în
arbori, nu erau arborigeni ?!
- Nu, nu li-se spunea aborigeni de la faptul
cã trãiau în copaci.
- Hmm ! Mã rog, oricum nu conteazã cum le
zice la ãia.
- Este extraordinar sã aveti asa ceva.
Totusi, cum nu conteazã cum le zice ?
- Pãi, da ... cã la noi, nu le zice nici
arborigeni, nici aborigeni.
- Da’ cum ?
- Aurolaci !
- Aaa ... deci, din clãdirile insalubre din
cartier ati fãcut ruine istorice, din
haitele de câini ati fãcut safarii, din
aurolaci ati fãcut aborigeni.
- Daa ! rãspund mândrii cei trei
reprezentanti ai agentiei de turism.
- Ce atractii turistice aveti.
- Ce, atractiile noastre turistice, nu sunt
bune ?
- Ba da !
- E, avem si negrii.
- Ati adus negrii, de unde i-ati adus ?
- Nu i-am adus noi.
- N-am adus pe nimeni, sunt negrii,
arborigeni, autohtoni.
- Negrii arborigeni autohtoni ?
- Negrii ... de jeg !
- Aaa ... aurolacii, adicã aborigenii,
dumneavoastrã, sunt negrii din cauza
mizeriei, adicã de jeg.
- Exact, de jeg !
- Pãi, vin turisti sã-i vadã pe aborigenii,
dumneavoastrã ?
- De ce sã nu vinã ?
- Stiu si eu ?! credeti cã e asa interesant ?
- Pãi, nu numai atât !
- Mai aveti si altceva ?
- Da, aborigenii nostri, aurolacii, sunt si
tatuati.
- A, sunt si ... tatuati !
- Da, exact ca sãlbaticii si canibalii de pe
vremuri.
- Îi prezentati, cã ar fi canibali ?
- Nu, numai tatuati.
- Pãi, în ziua de azi sunt multi tatuati, e
modern.
- Da, da’ avem si piping.
- Asta ce mai e ?
- Îsi pune sârmã-n nas.
- Da, ca la porc !
- Adicã, îsi pune beiciuge-n nas, tot felul
de chestii prin buze, sprâncene si asa mai
departe.
- Da, în buric.
- Pãi, acum si piercig-ul este modern.
- Dom’le, noi stim, da’ turistii, ãstia, din
ziua de azi, care nu învatã nimic la scoalã,
ca sã nu le oboseascã mintea, nu stiu.
- Domnu’ administratror, zi ce ai pãtit cu
nepoata matale, îl îndeamnã unul dintre
locatari.
- Ce ati pãtit, domnule ? întreabã turistul.
- Am o nepoatã, la liceu, îsi începe
administratorul povestea.
- Asa, si ?
- Si, si-a fãcut tatuaje si piping.
- Adicã piercig.
- Da !
- E, si ce dacã ?!
- Într-o zi a venit la mine. Eu tocmai
citeam o carte despre sãlbaticii din junglã,
mã documentam pentru agentia noastrã de
turism. Cartea avea si poze.
- Asa, si ?
- Când a intrat, n-am recunoscut-o. Mai bine
zis, am confundat-o.
- Cu cine ?
- Cum v-am spus, cartea cu sãlbatici avea si
poze.
- Asa, si ?
- Si când a intrat nepoatã-mea ... am
confundat-o cu o sãlbaticã din aia, din
carte.
- Ai, dom’le, chiar asa ?
- Da, cu Tachire-Umuba !
- Cu cine ?
- Ai, dom’le, n-ai auzit ! îl apostrofeazã
unul dintre locatari pe turist.
- Cu Tachire-Umuba ! repetã administratorul.
- Tachire ... Umuba ?! se mirã turistul.
- Da !
- Cine este, dacã nu vã supãrati, aceastã
Tachire-Umuba ?
- În cartea cu sãlbatici, era o pozã cu o
fatã.
- A, din cartea cu sãlbatici ?
- Da, era o pozã, sub care scria Tachire-
Umuba, frumusete localã din jungla Tocu-
Marete.
- A, adicã din Tocu-Marete ?!
- Da !
- Si semãna cu nepoata, dumneavoastrã ?
- Numai la tatuaje si la inelele din nas si
din buzã.
- A, acum si aborigeni si turistii sunt
tatuati si au piercing-uri, concluzioneazã
turistul.
- Dom’le, ne descurcãm foarte greu, se
plânge unul dintre locatari.
- Da, de când cu modernismu’, ãsta, cu
tatuaje si pipinguri, se creazã confuzie,
completeazã celãlat locatar.
Administratorul încheie cu disperare în
glas :
- Numai stim care e arborigenu’ sãlbatic si
care e turistu’ modern !
|
