Scrisoarea de multumire
Dupã aderarea la uniunea europeanã,
lumea astepta semnele unei vieti mai bune.
Câtiva locatari ai unui bloc s-au gândit sã
anticipeze momentul în care bunã-starea îi
va coplesi. Astfel, doi vecini în fata
blocului scriau o scrisoare de multumire, în
avans, adresatã uniunii europene.
- Scrie, vecine !
- Scriu !
- ,,Ve are’’ !
- Ve ... stai cum se scrie ve ?
- Ve, ce nu sti cum se scrie ve !
- Ba da, deci, ve ... mai departe.
- Are !
- Dom’le, nu e bine !
- Cum sã nu fie bine ?!
- Pãi, ,, ve are’’.
- Asa ?!
- Noi vorbim despre noi.
- Da, noi scriem o scrisoare despre noi.
- Tocmai, noi vorbim despre noi, adicã noi
avem, nu ,,ve are’’, cine-i ve, ãsta ?
- Vecine, taci si scrie, noi facem
scrisoarea, asta, în englezã.
- Pãi, da, în englezã.
- În englezã se zice noi suntem, adicã se
traduce ,,ve are’’.
- Pãi, ,,ve are’’, eu am, tu ai, el,
adicã ,,ve are’’.
- Vecine, asa e în englezã.
- Da ?!
- Da !
- Stai cã mai zãpãcit de tot.
- De ce ?
- Eu nu-nteleg cine-i ve, ãsta.
- Vecine, ti-am mai explicat, noi suntem ...
- Da !
- Se spune în limba englezã ,,ve are’’,
adicã acel ,,ve’’ suntem noi.
- Aaa, deci noi suntem ,,ve’’, ãla !
- Da !
- Bã, bãiete, da’ ce le-a încurcat si
englezii, ãstia.
- De ce, vecine ?
- Pãi, nu vezi ce a iesit, cã noi suntem
de-alde ,, ve’’.
- Lasã-i, vecine, pe englezi, scrie-nainte.
- Scriu !
- Deci ... ,,ve are’’ ... ,,veriii’’ ...
- Ce, ai veri la ãia, la englezi, la UE ?
- Nu, vecine !
- N-ai zis cã verii ?!
- Este un cuvânt englezesc.
- Tot cuvânt englezesc ?
- Bine-nteles, atât timp cât scriem o
scrisoare în limba englezã, vom folosi
cuvinte englezesti.
- Bã, bãiete, da’ englezii, ãstia, nu gãsea
alte cuvinte în dictionarele, alea, ale lor,
decât ,,ve are veri’’, alte rude mai are ?
- Vecine, lasã, nu-ti mai bate capu’, scrie
cum îti spun eu.
- Pãi, eu nu-nteleg nimic din scrisoarea
asta.
- Asa trebuie !
- Cum asa trebuie ?
- Pãi, da, cã scrisoarea trebuie s-o
înteleagã, ãia, de la UE.
- A, da, asa-i, bine, zi-nainte cã eu scriu.
- Deci ... ,,ve are veri’’ ...
Un alt vecin iese din bloc si se
apropie de cei doi.
- Bunã ziua !
- Hai, salut !
- Ce mai faceti ?
- A, o scrisoare !
- Cui ?
- Vrei un ciocan, vecine ?
- Nu, adicã cui o scrieti, cui îi scrieti
scrisoarea ?
- La UE !
- UE ... adicã unde ?
- La UE !
- De ce, mã rog ?
- Poti sã ne rogi cât vrei, cã noi tot o
scriem.
- Da, si o si trimitem.
- Ai lasã-mã !
- Pãi, da !
- Si, ãia, la UE stie româna ?
- Nu, e în englezã.
- Numai spune, în englezã ?!
- Da !
- Acu’ înteleg eu de ce mã bãtea tata sã
merg la scoalã.
- De ce ?
- Sã fiu si eu în stare de ceva.
- Da, se pricepe vecinu’, ceva de speriat,
eu nu-nteleg nimic.
- Pãi, atunci, dacã nu-ntelegi, ce scri ?
- Vecine, cei de la UE trebuie sã înteleagã.
- Asa-i, aveti dreptate.
- Pãi, scrisoarea e pentru cei de acolo.
- Si ce scrieti acolo, ce cereti ?
- Nu cerem nimic !
- Nu ?!
- Nu, este o scrisoare de multumire.
- De multumire ?!
- Da !
- De ce le multumiti ?
- Pãi, oamenii, ãia, de la UE ...
- Adicã, englezii, francezii ...
- Nemtii, italienii ...
- Spaniolii !
- Asa ?!
- E, au auzit cã lumea la noi nu are.
- N-are, n-are ce mânca, n-are apã, n-are
curent, n-are cãldurã, n-are nimic.
- Asa ?!
- E, cum era sã ne integrãm noi în asemenea
conditii.
- Pãi, cum-ne-cum, ne-am integrat.
- Da, pentru cã ne-au dat bani, ca sã
ajungem la anumite standarde.
- Asa o fi !
- E, si de acum, cã suntem integrati, o sã
ne dea bani sã ne facem vile, piscine,
masini de lux, excursii în strãinãtate.
Vecinul auzind cã cei doi au primit
bani pentru vile, urlã disperat:
- Cum, ati primit bani de la UE sã vã faceti
vile ?
- Încã nu !
- Cum adicã, încã nu ?
- Pãi, încã n-au ajuns banii.
- Da’ când ajung ?
- Nu stim exact, cã e coada mare.
- E coada mare ?!
- Pãi, da !
- Cât de mare ?
- Vreo douãzeci de milioane.
- Douãzeci de milioane, de ce ?
- De oameni !
- A !
- Da, sau câti români or mai fi.
- Adicã dã la toti ?
- Bine-nteles, pãi, nu de-aia ne-am
integrat, sã ne dea. N-ai vãzut la televizor
când a zis cã acum cã suntem integrati, o sã
ne dea fonduri UE la toti.
- Doar n-o sã dea numai la politicieni,
politisti, avocati.
- La astia le-a dat deja ?
- N-ai vãzut ce vile au politicienii,
,,castorii" din politie.
- A, deci cu bani de la UE si-au fãcut
vile ?!
- Pãi, de unde, din salariu.
- Poate au muncit ?!
- Vecine, mata ai muncit ?
- Bine-nteles, tubulator, treizeci de ani.
- Bun, si dupã treizeci de ani de muncã, ce
averi ai ?
- Pãi, un Trabant pe butuci, o bicicletã
ruginitã pe balcon, un televizor color
Cromatic si ... nu stiu, ceva mobilã.
- Pãi, vezi, dacã dupã o viatã de muncã ai
Trabant, dupã câte vieti de muncã crezi cã
si-au luat politicienii masini de lux.
- Eu stiu ?!
- Le-a dat de la UE.
- Da ?!
- Pãi, n-ai vãzut programele de finantare.
- Aha !
- E, noi asteptãm sã dea la toti.
- Deci programele de finantare sunt pentru
vile ?
- Vecine, n-ai vãzut cum rãsar la noi în
tarã, nu vile, cartiere de vile, din ce
bani, când toatã lumea e sãracã.
- Eu stiu ?!
- Se dau bani de la UE pentru vile la toatã
lumea, numai sã termine cu politicienii ...
- Da’ de ce dã la politicieni primii ?
- Pãi, vecine, asa-i corect.
- Îu, i-auzi, de ce ?
- Vecine, cine s-a dus prin Europa si a
discutat si a aranjat treburile ?
- Asa-i, politicienii !
- Pãi, nu-i normal ca sã le dea lor mai
întâi, s-au obosit oamenii sã se ducã pânã
în Europa, au vorbit în limbi strãine pânã
i-a durut capu’, e normal sã le dea lor
primii.
- Da, e corect sã dea la politicieni prima
datã sã-si facã vile.
- Asa, dupã politicieni urmeazã vamesii.
- Si la vamesi dã primii ?
- Pãi, sigur !
- De ce, sigur ?
- Când au venit oamenii, ãia, de la UE, pe
unde au intrat în tarã ?
- Pe la ... orasul ... cum îi zice ?
- Lasã orasul, au intrat în tarã pe la
granitã, pe la vamã.
- Da !
- E, cine-i la vamã ?
- Vamesii !
- Vezi !
- Da, corect, vamesii !
- Pãi, vezi, când au venit cei de la UE cu
valizele cu bani în vamã, cine i-a
întâmpinat, cine a verificat valizele cu
bani, cine a numãrat banii.
- Aveti dreptate, si la vamesi trebuia sã le
dea bani de vile.
- Bine-nteles !
- Mai e lungã coada ?
- Cum sã nu, dupã vamesi cine merita ?
- Nu stiu !
- Politistii !
- Politistii, de ce ?
- Pãi, de la granitã pânã în capitalã, cum
mergeau oamenii, ãia, sãracii ...
- Ce sãraci, ãia aveau valizele pline cu
bani, auzi sãraci.
- Valizele erau pline cu fonduri europene
pentru vile si masini de lux.
- Asa-i !
- E, nu trebuia cineva sã pãzeascã banii ?
- Ba da !
- Cine se ocupã cu protectia si paza ?
- Cine ?!
- Politistii !
- Corect, politistii se ocupã cu paza si
protectia.
- Deci, politistii au pãzit valizele cu
banii din Europa.
- Sigur !
- Pãi, nu era normal sã le dea si lor.
- Ba da, aveti dreptate.
- Pãi !
- Era normal sã le dea bani de vile la
politicieni pentru cã au vorbit pentru bani,
la vamesi pentru cã au trecut valizele prin
vamã, la politisti pentru cã au pãzit
valizele cu bani.
- Bine-nteles !
- Da’ la tubulatori, la electricieni când
ajung banii de vile ?
- Nu ti-am spus cã-i coada mare.
- Ba da, da’ cât de mare, cine mai e la
rând ?
- Juristii !
- Juristii ... da’ ãstia ce au fãcut ?
- Cum ce au fãcut, vecine, când au venit cei
din UE cu valizele de bani pentru vile, cum
au împãrtit banii ?
- Pãi, au dat în dreapta si-n stânga.
- Au dat, asa, ca bezmeticii.
- Eu stiu ?!
- Au fãcut acte, i-au pus sã semneze de
primire.
- A, da, asa s-a fãcut.
- Pãi, vezi, cine face acte ?
- Nu stiu !
- Cum nu sti ?
- Pãi, dacã nu stiu.
- Notarii, vecine, notarii.
- Asa-i !
- Notarii, judecãtorii, au facut liste cu
politicieni, cu vamesi, politisti care au
luat fonduri europene pentru vile, piscine,
masini de lux si excursii în strãinãtate si
pentru cã au muncit atât de mult la procesul
de împãrtire al banilor, au luat si ei ce
li-se cuvenea.
- Aveti dreptate, pãi, judecãtorii, avocatii
si notarii au muncit, au fãcut hârtii, au
pus stampile, da, li-se cuvenea sã-si ia
bani de vile.
- E, dupã ce terminã cu marii cinstiti ai
tãrii, care muncesc pe brânci sã împartã
fondurile europene, ajunge coada si la noi.
- Ce nerãbdãtor sunt !
- Eu încã nu m-am hotãrât, mã tot gândesc ce
masinã sã-mi iau, sunt în dubiu, oscilez
între Rolls-Royce si Bentley.
- Lasã, vecine, cã dacã zici cã-i coada asa
mare, pânã ne vine nouã rându’ ai timp timp
sã te hotãrãsti.
- Auziti, eu mã gândeam sã le scriu la ãia,
la UE, când or sã-mi trimitã banii de vilã,
sã-i trimitã si pe cei de piscinã în acelasi
timp.
- Dar, de ce te grãbesti, vecine, cu
piscina ?
- Nu cã mã grãbesc, dar m-am gândit cã dacã
termin vila, finisatã, tot, fac curat la
casã nouã, dupã aia fac iar santier sã-mi
fac piscinã, iar praf, iar noroi.
- Are dreptate, vecinu’, sã le scrie la UE
sã trimitã banii de vilã împreunã cu banii
de piscinã.
- Vedeti cum e omu’ nostru.
- Cum ?!
- Dupã ce cã oamenii, ãia, ne dau bani de
vilã, asa cã sunt ei bãieti buni.
- E, ce-i ?
- Noi, cã sã ne dea banii pentru vilã
împreunã cu banii de piscinã.
- Ziceam si noi, sã nu mai facem santier.
- Pãi, si oamenii, aceia, de unde sã aibã
atâtia bani, dau si ei câte o transã, cum au
bani.
- E, acuma, sã transeze si ei niste transe
de bani mai mari.
- Auzi, vecine !
- Ce-i ?
- Eu as fi de acord sã-ti dea matale banii
de vilã si piscinã si dupã ce termini sã
mi-i dea si mie.
- Te sacrifici, vecine ?
- Pãi, acum, sã nu ne calicim.
- Eu zic cã la cât e coada de lungã ar
trebui sã ne calicim, mãcar putin asa, cã
altfel nici nepotii nostri nu mai apucã
banii, ãia, pentru vile de la UE.
- Auziti, dar dacã le scriem sã ne spunã si
nouã, noi, tubulatorii, strungarii,
electricienii, profesorii, noi, când ne luãm
banii de vile.
- Aoleo !
- Ce-i ?
- Dacã UE n-are fonduri pentru toti si se
terminã banii de vile tocmai la noi ?
- Stai linistit, vecine, au zis cã inclusiv
noi plãtim taxe ca sã aibã UE fonduri.
- Aaa, noi plãtim taxe la UE ca sã aibã
fonduri sã ne dea bani de vile.
- Pãi, da !
- Eu sunt tare nerãbdãtor sã-mi primesc
banii de vilã.
- Si eu, dar mai avem multe taxe de plãtit
pânã atunci, e coada lungã, e multã lume
care asteptã.
- Auziti, stiti ce m-am gândit eu,
multumitile cât vreti si anticipat si
neanticipat, dar la sfârsit scrieti un P. S.
- Ce P. S. sã scriem ?
- Sã le scrieti sã se grãbeascã putin cu
banii de vilã, dacã-i coada de asteptare asa
de lungã.
- Da’ ce te grãbesti asa ?
- Pãi, nu stiu dacã mai ies din iarnã cu ce
bani am acu’.
- Parcã erai debransat, vecine ?
- Da, sunt debransat !
- Pãi, atunci, de ce te mai plângi de bani,
ca-i rezovat-o cu întretinerea.
- Tocmai, de-aia, cã sunt debransat, nu stiu
cât pot sã o mai duc asa ... si tocmai acum
când banii de vilã sunt pe drum.
|
