Congresul vrãjitorilor
Odatã cu aderarea la UE, politicienii
s-au gândit sã se laude la alte tãri, mai
putin favorizate, astfel cã au chemat
delegatii ale tãrilor africane pentru a le
prezenta mãretele realizãri ale politicii
actuale.
- Dupã cum vedeti, tara noastrã, nu cã-i a
noastrã, dar, merita sã se adere.
Cei din delegatia africanã nu vor sã
rãmânã mai prejos si au completãri de fãcut :
- De aderat, ati aderat, dar, nu ati ajuns
la standardele necesare aderãrii, s-a comis
o aderare fortatã.
- Cum, s-ar politicienii nostrii, ce aderare
fortatã !
- Da, pentru cã ar mai fi câte ceva de fãcut.
- Ce mai avem de fãcut, gata, suntem
aderati, de-acu’, trai pe vãtrai.
Cei din delegatiile africane nu se
lasã :
- Ar mai fi vreo doi pasi de fãcut !
- Cum, sar ai nostrii, ce pasi, ca pasi mai
avem de fãcut, gata, deja suntem în UE.
- Da, sunteti în UE, completeazã delegatul
african, dar pânã sã vã apropiati de
standardele UE, tot mai aveti vreo doi pasi
de fãcut.
- Ce pasi mai avem de fãcut ? întreabã
mirati politicienii nostrii.
- Doi pasi ... sã întreceti Somalia si
Congo !
- Ai dom’le ! se rãtoiesc politicienii
nostri.
- Unde ?! se mirã africanii.
- Sã vã arãtãm în continuare progresele pe
care le-am fãcut ...
- Dom’le, îi întrerup africanii, mai usor cu
vrãjeala, poate tine la ãia-n UE, dar noi
suntem sãtui.
- Ati mâncat deja ?! întreabã politicienii
nostri.
- Suntem sãtui de vrãjeli, de-astea,
ieftine, rãspund africanii.
Politicienii nostrii vãdit ofensati de
acuzatiile aduse, rãspund supãrati :
- De unde stiti cã sunt vrãjeli, noi suntem
foarte seriosi ...
- Alo, domnu’, noi, prin Africa, în general,
rezolvãm toate problemele cu vrãji si
vrãjeli, noi suntem experti în vrãji.
- A, pãi, se schimbã treaba, deci, sunteti
experti în vrãjeli, se dumiresc politicienii
nostri.
- Da, la noi rezolvãm aproape toate
problemele prin vrãji.
- Cum asa ?! se mirã politicienii nostrii.
- Sã vã dau un exemplu.
- Asa, spuneti.
- Pe la noi, prin Africa, când este cineva
bolnav, prin vrãji si incantatii îl punem pe
picioare.
- Îl puneti cu picioarele înainte ?!
- Îl punem pe picioare, adicã îl facem
sãnãtos.
Politicienii nostri încep sã râdã si
sã îsi dea coate de parcã explicatia
delegatilor africani ar fi fost o chestie
banalã.
- La noi, completeazã un politician, lumea
stã la cozii, se înghesuie încã de la
începutul anului, cum se deschid
administratiile financiare, hop, la coadã,
sã plãteascã o grãmadã de banii la sistemul
de sãnãtate.
Delegatii africani asteaptã uimiti
continuarea explicatiei, nici unul dintre ei
nu întelege despre ce vrajã este vorba.
Politicianul nostru completeazã :
- Lumea dã multi bani la sãnãtate.
- Asa, si ?! se mirã delegatia africanã.
- Si, ce ?! se mirã si politicienii nostri.
- Unde-i vraja ? insistã delegatii africani.
- Pãi, desi lumea dã o grãmada de bani la
sistemul de sãnãtate, în mod miraculos, nu
sunt medicamente în farmacii si în spitale.
Mândrii, delegatii africani continuã :
- La noi, un vrãjitor, într-un sat, a fãcut
sã disparã un bolovan mare si greu din
mijlocu’ drumului.
- Ce, bã, un bolovan ?!
- Da, rãspund africanii, bolovanul din
mijlocu’ drumului încurca circulatia, fiind
foarte greu, oamenii nu puteau sã-l mute,
asa cã a intervenit vrãjitorul si a eliberat
ciculatia.
Politicienii nostrii amuzati de o asa
explicatie, completeazã :
- La noi, pãi, la noi e circulatia blocatã
mereu, fãrã ... fãrã sã fie nici un bolovan
în drum.
- Bine, completeazã un alt politician de-al
nostru, fãcând abstractie de faptul cã la
noi numai bolovani circulã pe drumurile
patriei, dar asta e altã discutie.
- Unde mai pui, sare un alt politician, cã
la noi, mai bine de cincisprezece ani nu s-a
fãcut nici mãcar o singurã autostradã.
Politicienii africani sunt vizibil
uimiti :
- Cum ati reusit asemenea performante ?
Politicienii nostri simt cu încep sã
câstige teren în fata delegatilor africani :
- Foarte simplu, au dispãrut banii !
- Cum ?
- În mod miraculos !
- Extraordinar, deci, asa, banii au dispãrut
în mod miraculos ?! se întreabã uluiti
delegatii africani.
- Da, desi lumea plãteste taxe de drum si
umblã în geam la masini cu niste chestii
galbene, ca sã demonstreze cã au plãtit, nu
se construieste nici o autostradã.
- Da, noi ne ocupãm de vrãjeli la nivel
înalt, nu asa.
Delegatii africani nu vor sã rãmânã
fãrã replicã, mai ales cã ei au cunostinte
vaste în diverse tehnici de vrãjitorie, asa
cã mai încearcã cu alte exemple.
- La noi, un vrãjitor a fãcut sã disparã o
barcã.
- Da, completeazã un alt delegat african, o
barcã, o canoe din aceea mare, în care
încãpeau toti rãzboinicii satului.
Politicienii nostrii sunt tot mai
încrezãtori în propriile forte, observând cã
exemplele delegatilor africani nu sunt atât
de performante cum s-ar fi putut crede si cã
ei reusiserã chiar mai bine de atât, încep
sã prindã curaj. Mai ales cã ei au organizat
întâlnirea pentru a se lãuda ei, nu
africanii. Dupã ce se tãvãlesc pe jos de
râs, se adunã si reusesc sã rosteascã cãteva
vorbe printre hohote de râs.
- Ha, ha, ha ... o barcã ... ha, ha, ha !
- Da, o barcã, una din aceea mare, era
fãcutã din trunchiul unui copac.
- Doar dintr-un copac, mã, ha, ha, ha !
Delegatii africani vizibil deranjati
de veselia gazdelor lor, cer lãmuriri :
- Vãd cã vã hliziti, n-aveti treabã, credeti
cã a face o barcã dintr-un trunchi de copac
sã disparã e treabã usoarã.
- Bã, n-o fi treabã usoarã, da’ nici prea
mare scofalã nu e.
- Cum asa ?!
- Pãi, la noi, aici, avem pe unu’ care a
fãcut sã disparã o flotã întreagã, nu numai
o amãrâtã de bãrcutã.
- O flotã ... întreagã ? întreabã un delegat
african cu vocea gâtuitã de emotie.
- Da ! vine rãspunsul mândru al
politicianului nostru. Da, la noi, a fãcut
sã disparã o flotã, cam la vreo trei sute de
vapoare, asa.
- Extraordinar ! ... Ce vrãjitor e ãsta,
dom’le ?
- La noi nu e vrãjitor !
- Nu e vrãjitor ?! se mirã africanii.
- Nu, nu e vrãjitor !
- Da’ atunci ce e ?
- La noi ... e sef de trib !
|
