Dãrnicie
Vecinii în fata blocului.
Bulboacã : Ce citesti vecine ?
Ciripoi : Aici în ziar, sã vãd ce firme
si-a mai fãcut dom’ primar !
Pricop : Pãi, în care ziar citesti, în al
lui sau în celãlalt ?
Ciripoi : Le citesc pe toate, cã ... tot
degeaba !
Bulboacã : Asta asa e !
Costicã : Cum asa e, domnu’ primar e om bun
si cumsecade, da !
Bulboacã : La câte firme are, cred si eu cã
e bun.
Ciripoi : Cred cã nici el numai stie câte
firme are !
Bulboacã : Trebuie sã stie !
Pricop : Da ?! De ce ?
Bulboacã : Pãi, sã stie ce taxe are de
plãtit.
Ciripoi : Ai lasã-mã, cine a mai auzit
politician sã plãteascã taxe.
Bulboacã : Cum, mãi vecine, politicienii nu
plãtesc taxe ?
Pricop : Vecine, esti venit cu cometa ?
Bulboacã : Nu, de ce ?
Ciripoi : Vecine, cine face legea într-o
tarã ?
Bulboacã : Cum, cine, politicienii !
Pricop : E vezi, doar nu era sã dea o lege
cã el are de dat.
Ciripoi : A dat o lege cã are de luat.
Bulboacã : A, asa ?!
Ciripoi : Aici e smecheria, firmele lu’ dom’
primar nu plãtesc nici un fel de taxe, ci
încaseazã.
Costicã : Încaseazã ?
Pricop : Da, încaseazã !
Bulboacã : Cum sã încaseze, dom’le, cine
plãteste ?
Ciripoi : Noi !
Bulboacã : Noi ?!
Pricop : Da, noi !
Costicã : Ai, mãi vecinilor, cã dom’ primar
e un om grijuliu.
Ciripoi : Da, e foarte grijuliu, are asa o
grijã sã nu-i fi scãpat de pus vreo taxã.
Pricop : Da, el doar încaseazã, nu plãteste.
Bulboacã : Pãi, la firmele lui nu plãteste
taxe ?
Pricop : Nu, doar încaseazã.
Costicã : Cum sã încaseze pe o firmã
privatã ?
Ciripoi : Simplu, câstigã o licitatie.
Pricop : Adicã, pe toate vrei sã zici !
Bulboacã : Ce licitatie ?
Ciripoi : Mãi vecine, ce face primãria,
asfalteazã !
Bulboacã : Da, asfalteazã !
Pricop : E vezi, îsi face o firmã de
asfaltat si ia el banii.
Bulboacã : Pãi, da, da’ de asfaltat a
asfaltat, cã am vãzut eu, aici la
intersectie, a asfaltat trotuaru’, un
colt.
Ciripoi : Da, asa e, un colt.
Pricop : În patru ani !
Costicã : În ritmu’ ãsta, pânã asfalteazã
tot trotuaru’, poate apucã strã-strã-
nepoata mea, cã eu slabe sperante.
Bulboacã : Da’ ce el mai apucã ?
Ciripoi : Apucã, apucã, cã ãstia trãiesc
mult, nu ca noi.
Pricop : De-alde ãstia fac tratamente în
strãinãtate.
Bulboacã : Tratamente în strãinãtate, eu
n-am banii de aspirine, de unde bani de
tratamente în strãinãtate ?
Ciripoi : Vecine, ai salariu ?
Bulboacã : Am, minim pe economie.
Pricop : Ai vãzut, plãtesti taxe la sãnãtate.
Bulboacã : Plãtesc !
Ciripoi : Ai vãzut de unde bani de
tratamente în strãinãtate.
Bulboacã : Pãi, si eu, de ce nu ?
Pricop : Stai linistit, vecine, cã si asa
n-o mai duci prea mult, ce-ti mai trebuie
si tratament.
Costicã : Mãi vecinilor, sã stiti cã nu-i
asa.
Ciripoi : Nu, da’ cum ?
Costicã : Are dom’ primar mai multe firme,
dar, se gândeste si la cei nevoiasi.
Pricop : Da, pãi, si eu mã gândesc la Pamela
Anderson, mã gândesc la Jaguar cu
tapiterie de piele albã, cu motor de trei
sute de cai, ãhã, si mã gândesc ...
degeaba.
Bulboacã : Da’ câte firme sã aibã ?
Ciripoi : Pãi, în afarã de alea
falimentare ...
Pricop : Toate s-ale lui.
Costicã : Mãi, vecinilor, sã stiti cã nu-i
asa. Am vãzut eu la televizor, când a
spus cã are bani multi pentru cã a
muncit ...
Ciripoi : La televiziunea lu’ dom’ primar ai
vãzut asta, vecine ?
Costicã : Da’ ce, e libertate, n-are voie
omu’ sã-si facã televiziune.
Pricop : Ba da, vecine, sã-si facã si
televiziune si ziare si radio.
Bulboacã : Si firma care a asfaltat la noi
la colt, era tot a lu’ dom’ primar ?
Ciripoi : Da !
Pricop : Si asfaltu’, tot de la firma lu’
dom’ primar e.
Bulboacã . A, de-aia e asa prost.
Costicã : Cum, vecine, îl faci prost pe dom’
primar !
Bulboacã : Nuuuu, eu de asfalt ziceam.
Ciripoi : E, poate a mai rãmas ceva din
materialele de constructii, de la vilele
pe care si le-a fãcut, prin tarã si prin
strãinãtate.
Pricop : Da, si le-a fãcut în folosul
comunitãtii.
Costicã : Dom’ primar se intereseazã ...
Ciripoi : Da, se intereseazã si atât.
Pricop : Am auzit cã si-a fãcut o vilã,
trãznet, undeva prin tãrile calde.
Ciripoi : Într-adevãr, se gândeste si la noi.
Costicã : Cum ti-ai dat seama cã se gândeste
si la noi ?
Ciripoi : Pãi, la cât costã cãldura acum,
cine stie ce taxe nãscocea, ca sã aibã
bani sã plãteascã cãldura la ditamai
viloiu’, cu trezeci de camere.
Pricop : Dacã vila e în tãrile calde, numai
plãteste cãldura si ne-a scutit si pe noi
de niste taxe în plus.
Costicã : Cum se gândeste el la noi !
Ciripoi : Câteodatã, chiar mã întreb, nu
cumva ar fi mai bine ca politicienii,
ãstia, sã nu se mai gândeascã, dom’le, la
noi, deloc !
Bulboacã : De ce ?
Pricop : Pãi, când se gândesc, nu vezi ce
nenorociri se întâmplã.
Ciripoi : Probabil dacã s-ar gândii numai la
ei, am trãi si noi mai bine.
Costicã : Asa ceva nu se poate !
Bulboacã : Asa ceva nu se poate, ce vreti,
sã se fure între ei.
Ciripoi : Asa e, trebuie sã se gândeascã si
la noi.
Pricop : Când iei, trebuie sã iei de undeva
sau de la cineva, logic !
Costicã : Ai cã m-ati înebunit, cã a luat,
cã a luat, da’ a si dat.
Bulboacã : Cum, vecine, a si dat ?
Ciripoi : Si-au dat între ei, poate.
Pricop : O fi dat cu bâta-n baltã.
Costicã : Nu, mãi vecinilor, omu’ a si dat.
S-a gândit si la noi si ne-a dat.
Ciripoi : Ce ne-a dat, vecine, cã de luat
stiu cã ne-a luat, da’ de dat, ce ne-a
dat ?
Costicã : Ne-a dat, un kil de zahãr si unu’
de ulei ... de pomanã ...
Ciripoi : Dupã ce ne-a furat banii, tot din
banii nostri ne-a dat un kil de zahãr su
unu’ de ulei.
Pricop : Da, de sãrbãtori !
Bulboacã : Câtã dãrnicie !
|
