Cozi
Dimineata devreme se adunã lumea la coadã.
Popescu : Bunã dimineata !
Ionescu : Bunã dimineata !
Popescu : Ati venit de mult ?
Ionescu : Nu, acu’ am picat si eu.
Popescu : Dacã vii prea târziu, vii degeaba.
Georgescu : Bunã dimineata !
Popescu : Salut !
Georgescu : Vãd cã nu sunt prea multi, cã ieri am
stat vreo cinci ore degeaba la coadã, pânã sã ajung
si eu în fatã s-a terminat programul.
Ionescu : E, sã sperãm cã n-or sã vinã prea multi
din ãia cu pile, sã se bage-n fatã.
Marinescu : Bunã ziua ! ... Nu vã supãrati ce se dã,
ce vreti sã luati ?
Ionescu : Nu luãm, dãm !
Marinescu : Stati putin, cum adicã ... nu luati, dati !
Popescu : Asa simplu, nu luãm, dãm !
Marinescu : Stati cã nu-nteleg. În general când
cineva stã la coadã sau la rând, stã sã ia ceva, sã
cumpere ... un kil de ceva.
Georgescu : Asa era !
Marinescu : Cum, asa era ?
Popescu : Simplu, asa era !
Marinescu : Adicã ?
Georgescu : Pe vremuri, stai la coadã de seara,
cuminte, cu scãunelul ca sã cumperi o pungã de
tacâmuri, o sticlã de lapte si asa mai departe. Asta
ca sã ai ce mânca.
Marinescu : Da, asa era atunci.
Ionescu : E, acum stai la coadã de seara, cuminte,
cu scãunelul ca sã ... cumperi ? ... nu !
Marinescu : Nu ?
Ionescu : Nu, ca sã dai ... bani. De ce ? Ca sã aibã
altii vile, masini de lux si asa mai departe.
Marinescu : Pãi, de ce sã le dai bani sã-si facã vile ?
Popescu : Mata, nu plãtesti taxe si impozite ?
Marinescu : Ba da !
Popescu : E, ai plãtit taxa de drum, din care ziceau
cã fac autostradã ?
Marinescu : Am plãtit.
Georgescu : Da, autostrada ai vãzut-o ?
Marinescu : E, un capãt asa, da, am vãzut-o.
Ionescu : E, si cu restu’ de banii si-au fãcut marii
cinstiti ai tãrii vile de sute de mii de euro.
Marinescu : A, am înteles, aceastã coadã nu este
aici pentru a cumpãra, ci, pentru a plãtii taxe si
impozite.
Popescu : Da, dom’le, în sfârsit ai înteles.
Marinescu : Da’ de ce e asa mare coada ?
Georgescu : Pãi, e lumea dornicã sã dea bani. Ce
vreti sã-i dea pe excursii sau mai rãu, sã bea o
bere în parc cu prietenii, sã se ducã la un salon de
coafurã, manichiurã, deastea.
Popescu : Nu, stã aici si dã bani, la coadã !
Ionescu : Acasã ti-se poate întâmpla orice cu banii,
la saltea sau la ciorap.
Georgescu : Da, dacã te calcã hotii si ti ia, nu-ti pare
rãu ?
Marinescu : Ba da, da’ aici nu rãmâi fãrã bani ?
Ionescu : Ba da, da’ aici îi dai singur, si-ti dã si-o
chitantã.
Popescu : Vezi e cu totul altceva !
Intervine un alt cetãtean care stã si el la coadã:
Bãrbulescu : Dom’le, nu mai vorbiti asa, cã asa e
bine sã stãm aici si sã plãtim.
Popescu : Asa e bine sã plãtim, de ce ?
Bãrbulescu : Asa e bine si nici nu plãtim mult.
Marinescu : Sunteti multumit cã nu plãtiti mult ?
Bãrbulescu : Da, dom’le, numai sapte la sutã.
Marinescu . Si sapte la sutã nu e mult ?
Ionescu : Cu sapte la sutã aici, cu nouã la sutã acolo,
cu douãzeci la sutã dincolo ... se face hã, hã, hã la
sutã.
Marinescu : Mã miram eu de ce nu-mi rãmân bani
din salariu. Dar, dumneavoastrã, de unde stiti ?
Georgescu : Eee ! ... La câte cozi am stat, am
învãtat o multime de lucruri.
Ionescu : Ce altceva poti sã faci când stai la coadã,
stai. Chiar dacã vrei sã muncesti, nu poti trebuie sã
stai la cozi.
Georgescu : C-asa e legea trebuie sã stai la cozi sã
plãtesti , sã depui documente la sãnãtate, la somaj,
la bilant, la TVA, la, la, la.
Popescu : Mie-mi place sã stau ... adicã, sã stau la
cozi am vrut sã zic.
Marinescu : De-aia-s asa multi la cozii ?
Ionescu : Un vãr de-al meu, s-a însurat la coadã.
Georgescu : Cum, dom’le, la coadã ?
Ionescu : Adicã si-a cunoscut viitoarea sotie când
sta la coadã.
Georgescu : Aaa, asa !
Ionescu : Da, dar nu la coadã la depus acte la
sãnãtate, ca noi acum.
Popescu : Da’ la ce coadã ?
Ionescu : La coadã la bilant !
Marinescu : Deci e bine sã stai la coadã ?
Georgescu : Da, da’ sã dai !
Bãrbulescu : Asa e, n-ati vãzut cã banii sunt bine
folositi.
Marinescu : Chiar asa, banii pe care îi plãtim sunt
bine folositi ?
Bãrbulescu : Sunt foarte bine folositi !
Marinescu : Da, cum ?
Bãrbulescu : N-ati vãzut ?
Marinescu : Nu, ce sã vãd ?
Bãrbulescu : Marmurã, termopane, aparaturã
modernã, extrem de scumpã.
Popescu : Da, pentru aparatura asta modernã stau
eu cu-n brat de hârtii la coadã, cã-i aparatura
modernã acum.
Marinescu : Pãi, la aparatura, asta, modernã mai ai
nevoie de atâtea acte ?
Ionescu : La aparatura, asta, modernã si scumpã,
ai nevoie de certificate de aia, de ailaltã, a ta a
familiei, a rudelor, coduri fiscale, cuie, preschimbãrii,
acte aditionale, tot arborele geanealogic, si-al tãu,
si-al firmei.
Popescu : Asa e, dom’le, pãi, eu mi-am gãsit rudele,
hãt, pânã la vremea lu’ Mihai Viteazu.
Georgescu : Aici e treabã serioasã, în fiecare lunã vii
cu toate actele de la înfiintarea firmei si pânã azi.
Marinescu : Pãi, cu-n porbagaj de hârtii, nu merge
încet coada ?
Popescu : La aparatura modernã de acum, nu vedeti
ce repede înaintãm.
Ionescu . Aoleo, e douã si la douã jumate închide
ghiseu’, nici azi nu apuc sã depun declaratiile.
M-am sculat degeaba cu noaptea-n cap.
Marinescu : Dar de la cât e program ?
Popescu : De al zece juma.
Marinescu : Cum, numai patru ore ?
Georgescu : E muncã extrem de grea.
Ionescu : Vã dati seama, sã pui o stampilã.
Popescu : Si sã lucrezi numai cu aparaturã modernã
si scumpã.
Trece o bãtrânã pe stradã si i-se face rãu.
Marinescu : Ajutati-o !
Bãrbulescu : Ce se întâmplã ?
Popescu : Doamnã, ce ati pãtit ?
Bãtrâna : Am fost la coadã la farmacie, la
medicamente compensate, da’ n-am mai apucat.
Cicã nu-s bani la sãnãtate !
Bãrbulescu : Ce v-am zis, eu ? Trebuie sã stãm la
coadã la sãnãtate sã plãtim, cã din ce plãtim din
aia nu sunt bani.
|
