Oameni neseriosi
Într-o parcare se opreste un autocar care se
întoarce din Germania. Lumea coboarã si se
formeazã grupuri-grupuri.
Traian, un tânãr care a fost la muncã legal, se
apropie de un grup si intrã în vorbã:
- Hai, noroc !
Lascãr, care a fost la muncã la negru, se apropie si
el de acelasi grup:
- Sã trãiti, fratilor !
Marin le rãspunde:
- Noroc, oameni buni !
Costicã vesel:
- Germania, ã, Germania !
Mirel completeazã si el:
- Frumos p-acolo, ã !
Traian dezamãgit:
- Ce frumos, bãi omule, nasol rãu, nu asa !
Costicã în continuare vesel:
- Naspa, Germania, ã ?
- Naspa, rãu tare ! repetã Traian.
- De ce, bre, n-ai fost la muncã cu acte ? întreabã
Lascãr.
Când ceilalti trei aud de muncã, încep sã râdã sã
se tãvãleascã pe jos.
- Ha, ha, ha, auzi la muncã, ha, ha, ha ! râde Marin.
- Ha, ha, ha, bã sunteti bolânzi, ha, ha, ha ! râde si
Mirel.
- Ha, ha, ha, ia uite, bã, ha, ha, ha, mai sunt si
d-ãstia tâmpitii, se duce la muncã, ha, ha, ha !
râde si Costicã.
- Da’ voi la ce ati fost ? întreabã Lascãr.
Marin rãspunde mândru:
- Ha, ha, ha, la furat, bã, ha, ha, ha !
- Ha, ha, ha, pe cine vedeti voi, bã, c-a fost la
muncã, ha, ha, ha ? îi întreabã Costicã.
- Ha, ha, ha, în afarã de voi, ha, ha, ha !
completeazã Mirel.
- Cum adicã ? se mirã Traian.
Marin îi explicã:
- Ha, ha, ha, nu vezi, bre, cã dintr-un autocar de
patruzeci de persoane, numai mata si vãru’, ati
fost la muncã, ha, ha, ha !
- Da, da’ eu am fost al muncã la negru, intervine
Lascãr.
- Ha, ha, ha, aaa, la negru, ha, ha, ha ! râde Mirel.
- Ha, ha, ha, si ia zi, bre, cum a fost la muncã-n
Germania, îl invitã Marin.
- Naspa, nu v-am zis , rãspunde Traian.
- De ce ? întreabã mirat Costicã.
- E nasol, bãi nene, nemtii ãstia ... e ...
Lascãr îl invitã sã povesteascã:
- Cum e, bre, ia povesteste ce-ai fãcut.
Traian începe sã povesteascã:
- Pãi, când am ajuns acolo prima zi, m-am dat, asa,
dupã niste cutii si m-am culcat.
- Asa, si ?
- Mã trezesc cã mã zgâltâie unu’, era patronu’. Zicea
nu stiu ce pe limba lui. Eu cum nu-nteleg nimic,
tãceam. Atunci el zice, pause ! Ce pauze, zic eu,
cã o pauzã am fãcut de dimineatã pânã seara,
numai o pauzã, nu mai multe pauze. Neamtu’ zicea
ceva cu minuten. Cei cu ãsta, mã gândesc eu, la
pauzã îi zice pauze, la minute zice minuten, la
nemti si ingineri-s analfabeti.
Lscãr îi explicã:
- Asa se zice pe germanã, bre !
- Si ce-ai fãcut ? întreabã Costicã.
- Mi-a fãcut semn sã merg cu el.
- Si te-ai dus ?
- Pãi, acu’, tot mã trezisem, nu !
- Asa-i !
- Mã duce-ntr-un loc si-mi aratã sã sap un sant,
trage el liniile cu lopata, îmi aratã pe coada lopetii
adâncimea si ...
- Si ?
- Si pleacã !
- A !
- Si ce-ai fãcut ? întreabã mirat Mirel.
- Ce era sã fac, doar eram cu contract la muncã,
m-am asezat jos.
- Asa !
- Da ! Ãla mã sculase pe la trei, s-am muncit pân’ la
patru.
- Asa mult ?
- Da ! Am sãpat vreo douã palme.
- Si dup-aia ?
- Pãi, dup-aia, sãptãmâna aia am sãpat cam un pas,
asa !
- Într-o sãptãmânã ai sãpat atât de mult ? întreabã
extaziat Mirel.
Traian mândru:
- Da !
- Si dup-aia ?
- Într-o zi, vine neamtu’ cu fi-su, un pusti la
doispe – paispe ani, asa. Îi dã lopata mea lu’ fi-su,
s-ãla mic s-apucã de sãpat. Pe mine mã ia cu el,
mã duce-n camerã sã-mi fac bagaju’.
- De ce ? se mirã Marin.
- Ca sã plec acasã !
- S-ãla micu’ ?
- Cât mi-am fãcut eu bagaju’, ãla micu’ a terminat
santu’.
Marin strigã disperat:
- Asa repede ?
- Pãi, nu, cã dacã mã lãsa, îl terminam si eu, anu’
ãsta sigur era gata, explicã Traian.
- Da, dom’le, asa fac nemti, ãstia, nu te lasã sã
muncesti, cã altfel noi, ãhã, ce mai munceam,
completeazã Lascãr.
Traian conchide dezamãgit:
- Asta e, nemtii nu-s oameni seriosi, dacã nu vroia
sã mã lase sã-i termin santu’, de ce m-a mai pus
sã-l sap, no, nemtii ... nu-s oameni seriosi !
|
