Înjurãturi
O terasã, la o masã beau bere trei bãrbati,
muncitori în constructii, povestesc aventuri de pe
santierele pe unde au lucrat.
Andrei lãsând halba pe masã, înghite si zice:
- Si zici c-ai fost si-n Germania, mã ?
- Da, bã, am lucrat si-n Germania, rãspunde Tase.
- Da-n Italia n-ai fost, cã ne-ntâlnisem noi pe la
Roma, pe santierele alea ? întreabã Marinel.
Tase gesticuleazã supãrat:
- Ba da, am fost si la Roma, cã doar ne-am întâlnit
acolo, da’ ne-a prins politia si ne-a trimis acas’,
dup-aia am plecat în Germania.
- Cum, mã, ti-a aprobat dosaru’ ? se mirã Andrei
- Pãi, la ce bani am dat, bine-nteles cã mi-l-a
aprobat, rãspunde Tase.
Andrei îl bate pe umãr pe Tase:
- E, si cum a fost ?
- Da, cum a fost, mã, prin Germania ? întreabã si
Marinel.
Tase rãspunde cu dezamãgire în glas:
- E, n-a fost, bã, prea bine.
Andrei rãmâne cu gura cãscatã:
- Nu ?!
Pe terasã vine un inginer constructor, cautã din
priviri un loc liber, cei trei îl vãd si îi fac semn sã vinã
la masa lor. Se strâng mâini, inginerul se aseazã si
îsi comandã o bere.
- Si ce mai faceti bãieti ? îi întreabã inginerul.
Tase rãspunde cu glas stins:
- Ce sã facem, pe santiere, cum ne stiti.
- Pãi, da, viatã de constructor, ce sã-i faci, de pe un
santier pe altu’, continuã si Andrei.
- Asa-i, mãi bãieti, ce sã-i faci, alergãm de pe un
santier pe alt santier si tot asa, dar acum pe unde
sunteti, pe unde ati mai fost ? întreabã inginerul.
Marinel rãspunde pe un ton optimist:
- Aaa, uitati, Tase, tocmai s-a întors din Germania.
Vine chelnerul cu berea inginerului, ciocnesc toti.
- Noroc, bãieti !
Tase se mai înveseleste:
- Sã trãiti, dom’ inginer !
- Numai bine ! îi ureazã si Andrei.
- Noroc, noroc !
Beau toti si lasã halbele pe masã.
- E, Germania, ã, e bine ? contiunuã inginerul.
Marinel se grãbeste sã rãspundã:
- No, Tase zice cã nu-i bine.
- De ce ? întrebã mirat inginerul.
- Ati fost în Germania, dom’ inginer ?
- Da, am prins douã contracte.
- Si a fost bine ? întreabã Tase.
- Da a fost foarte bine, ce sã spun, mie mi-a plãcut
în Germania. Dar tu ce-ai pãtit ?
- Chiar asa, ia povesteste, îl invitã si Marinel.
Tase bea din bere, trage aer în piept si începe sã
povesteascã:
- Deci, am ajuns cu autocaru’, m-am dus la ãia la
santier, mi-a dat loc de cazare, mi-a arãtat unde-i
masa, unde se serveste masa, si m-a dus la
maistru. Maistru’, ãla, a început pe germanã la
mine, sã ofteze, ah, ah ! Cred cã-mi zicea ceva de
mâine, da’ cu ah, ah !
- Nu, nu, zicea probabil acht, adicã opt pe germanã,
îi explicã inginerul.
- Aaa, ãla zicea sã vin a doua zi la opt, auzi, se mirã
Tase.
- Pãi, tu ce-ai crezut, mã ? îl întreabã Andrei.
- Ce sã cred, mã, nimic, ridicam si eu din umeri.
Marinel se intereseazã si el:
- Asa, si ce-ai fãcut ?
- A doua zi m-am sculat la patru si m-am dus la
lucru.
- Asa, si ?
- Si, si ãia au venit la opt.
Andrei contrariat:
- Pãi, si tu ce-ai fãcut în timpu’ ãsta ?
- Ce era sã fac, m-am uitat la stele.
- A, asa, da ! îl aprobã Marinel.
- Bãi, mã gândeam cã, de, o fi duminicã sau cã-i
vreo sãrbãtoare la ãia, p-acolo.
- Si ?
- Stam si asteptam, de fapt nu stiu ce asteptam, da’
stam. Am vrut sã dau telefon, da’ cui, si nici
germanã nu stiam.
Marinel strigã speriat:
- Si ce-ai fãcut ?
- Nu stiam ce sã fac, stam asa, când ... bãi bãiete,
pe la opt fãrã cinci, încep sã aparã nemti de peste
tot, pânã m-am desmeticit eu, ãia toti lucrau si eu
stam cu gura cãscatã si mã miram de unde au
rãsãrit. Când, vine maistru la mine si începe iar ah,
ah ! ... arbeit, arbeit ! asta înseamnã muncã, nu
cã stiu, vreo cinci cuvinte stiu.
- Pãi, tu ce te mirai, asa ? întreabã Marinel.
- N-auzi, la fãrã cinci au venit si la fix, toti, lucrau.
- Pãi, stai, bãi, putin, si cafeaua, ziaru’ ? întreabã
Marinel gesticulând.
- N-a comentat si ei meciu’ d-asearã ? se
intereseazã si Andrei.
- Nu, bãi, direct muncã !
- Da, asa este în alte tãri, sunt mai directi, mai
rigurosi, completeazã inginerul.
- Pãi, si eu-s friguros, sare Marinel.
- Riguros, am spus, nu friguros.
Tase continuã:
- Vedeti, mã, voi nici cu româna nu vã descurcati
bine, si eu sã mã înteleg cu ãia, în Germania.
Inginerul încearcã sã-l ajute:
- Da, dar dupã asta te-ai apucat de lucru si ai intrat
în programul lor normal.
- Ha, ha, ha, ai, dom’ inginer, da’ ce eu-s d-ãla
ucenicu, sã mã punã la treabã cum vrea ei.
- Dar ce-ai fãcut ? se mirã inginerul.
- M-am fãcut cã m-am lovit la picior, cã, ãia, în
Germania, au sistemu’, ãla, bine pus la punct, îti
dã bani si te duce la spital. Tu stai în pat la spital,
banu’ merge, ai pus-o.
Andrei îl laudã:
- Bravo, Tase, ce tare esti !
Marinel îl laudã si el:
- Bãi bãiete, românu’ tot român, smecher !
- Si a mers ? se intereseazã inginerul.
- No ! rãspunde Tase dezamãgit.
Andrei si el dezamãgit:
- Da’ ce sa-ntâmplat ?
Marinel dezamãgit si el:
- N-a mers ?!
- Bãi bãiete, m-a luat salvarea si m-a dus la spital.
- N-aveai asigurare ? întreabã inginerul.
- Ba, tocmi, c-aveam.
- Atunci ?
- Când am ajuns la spital, bãi bãiete, doctoru’ si-a
dat seama cã n-am nimic si a început sã mã înjure.
Marinel completeazã cu calm:
- E, bã, doctoru’, na, era de meserie, s-a prins cã-i
înselãtorie.
Inginerul foarte surprins:
- Cum, te-a înjurat doctorul într-un spital în
Germania, nu pot sã cred.
- Da, m-a înjurat, cum m-a vãzut, a început sã mã
injure â€Ţtu-vã ... muma" !
- Dacã era doctor si-a dat seama cã n-ai nimic, îi
explicã Andrei.
- Pãi, da, trebuia si tu sã te julesti putin, mãcar,
completeazã si Marinel.
Inginerul intervine:
- Nu, stati asa !
Tase mirat:
- Ce-i ?
- Doctorul nu te înjura, îi explicã inginerul.
- Nu ?!
- Nu, te întreba dacã te doare, pe germanã se zice
â€Ţtun weh". Nu te înjura â€Ţtu-vã ..."
Tase îsi pune mâinile în cap disperat:
- Aoleo ! Bãi bãiete, ce prostie am fãcut, am crezut
cã si-au dat seama cã n-am nimic si m-am dat jos
de pe targã, m-am întors la santier si, ãia, m-au
trimis acasã.
- Ti-au dat bani ? se intereseazã Andrei.
- Mi-au dat ... bunã ziua !
Marinel îl consoleazã:
- Da, da’ mãcar ai fãcut si tu o excursie ca
smecheru’, în Germania !
|
