Politician intervievat de un jurnalist :
- Bunã ziua, domnule politician.
- Bunã ziua, bunã ziua, hã, hã !
- Sã începem cu începutul.
- La început eu eram comandant de vapor.
- A da, dumneavoastrã, ati fost si marinar nu numai
politician. Ne puteti spune cum va folosit
experienta de marinar în politicã ?
- Bineînteles, în politicã te bãlãcesti în ape tulburi, la
fel ca pe mãri si oceane.
- Ati învãtat ceva de prin porturile pe unde ati
umblat ?
- Cum sã nu ? De exemplu, am învãtat tehnici
Voodoo.
- Voodoo ?
- Da !
- Tehnici Voodoo, ce e asta, domnule politician ?
- Cum, ce e asta ? Vrãjealã Voodoo.
- Vrãjealã Voodoo, pãi, la ce foleseste în politicã
vrãjeala asta, ... Voodoo ?
- Cum la ce, ..., cum la ce ? La vrãjit electoratu’ !
- Bravo, domnule politician.
- De când am intrat în politicã, mereu conduc !
- Foarte bine, da’ ... e mai greu sã conduci un
minister sau o primãrie decât era sã conduceti un
vapor ?
- Nu, eu pot sã conduc orice.
- Dar fondurile de la drumuri, cum le-ati condus ?
- Care fonduri ?
- Fondurile venite de la FMI, de la UE, de la Banca
Mondialã, pentru autostrada Bucuresti – Constanta,
de exemplu; sau fondurile din taxa care vã purta
numele, sau fondurile pentru strãzi, ale primãriei ?
- Dupã cum v-am mai spus, folosesc tehnici de
vrãjealã Voodoo.
- Ai lasã-mã ?! Ati folosit tehnici de vrãjealã Voodoo
ca sã faceti autostrada Bucuresti – Constanta ?
- Nu ! Constanta – Bucuresti.
- A ! Asta e alta ?
- Ba nu, dom’le, tot aia e !
- Am înteles !
- Ce-ai înteles ?
- Cã nu-nteleg nimic !
- Asa e bine !
- Deci sunteti vrãjitor Voodoo ?
- Nu, n-ai înteles !
- Foarte frumos, ... si cum ati aplicat aceste tehnici
de vrãjealã Voodoo la constructia autostrãz ...?
- Nu la constructie, dom’le, dupã aia ! Adicã dupã aia,
am fãcut autostrada invizibilã.
- Aaa ! Acum înteleg eu, autostrada Bucuresti –
Constanta existã, da’ nu se vede !
- Hã, hã ! Pricepi greu, da’ ai reusit sã te prinzi.
- Deci n-au dispãrut fondurile, autostrada e, da’ nu
se vede. Am înteles ! Dar stiti ce nu-nteleg ?
- Iar nu-ntelegi, dom’le ?
- Chestia cu gropile si cu aici sunt banii
dumneavoastrã; cum va venit ideea asta ?
- Dupã cum v-am mai spus, eu fiind un fost marinar,
m-am inspirat tot din viata pe mare.
- Frumos, chiar romantic s-ar putea spune.
- Da, e frumos, m-am inspirat din viata piratilor, a
hotilor, ... acei lupi de mare, ne-nfricati, care ...
- Mã scuzati, dar ce legãturã are gropa din asfaltul
patriei noastre, cu piratu’ de pe mare ?
- Are legãturã, da’ n-o vezi !
- A, la fel ca autostrada Bucuresti – Constanta si
deasemeni Constanta – Bucuresti.
- Da, dom’le ! eu vorbesc singur aici ?
- Nu, spuneti, vã ascult ! Erati la pirati si la gropi.
- Exact ! ... Ce fãceau piratii cu comorile ?
- Ce fãceau piratii cu comorile ?
- Cu bijuteriile, cu banii ?
- Cu banii ?
- Îi duceau pe o insulã pustie !
- Îi duceau pe o insulã pustie !
- Îi duceau pe o insulã pustie, ... si îi îngropau ...
- A, exact, îi îngropau ...
- Unde ?
- Pe o insulã pustie !
- Da, pe o insulã pustie, dar îngropati ... în gropi.
- În gropi ?!
- Ei vezi, de aici mi-a venit idea cu banii
dumneavoastrã, în gropi. Si asta numai si numai
ca sã fie la loc sigur, la pãstrare.
- Pãi, ... nu sunt strãzile cam denivelate de la gropile,
astea, cu bani ? Cã la noi si dacã nu sunt gropi,
strãzile si asfaltate tot proaste sunt, denivelate.
- Vãlurite, nu denivelate !
- Bine! Da’ ce diferentã e ?
- Cum ? Pe mare, vaporul are ruliu, are tangaj.
- Ruliu si tangaj ?
- Adicã sã miscã în toate pãrtile.
- Aaa !
- Astfel, eu am oferit posibilitatea si celor din
România, care nu au posibilitatea sã-si plãteascã o
croazierã pe mare, sã vadã când merg cu masina,
cum e cu vaporul într-o croazierã pe mare.
- Da, bun, dar dacã au rãu de mare ?
- E ãstia, ... sã ia tramvaiu’, cã sinele n-au gropi.
- Nu, da’ vãlurite tot sunt.
- Atunci, voi propune sã se dea medicamente
compensate anti-rãu de mare, tuturor soferilor;
compensate !
- Compensate ? Da’, de unde bani de compensãri,
cã si asa ...
- Mai punem o taxã, ce asta e o problemã ?
- Nu e nici o problemã sã mai puneti taxe ?
- Nu, orice politician din România poate sã punã ce
taxe vrea el, sã facã ce vrea el cu banii, cã doar
unde-i lege nu-i tocmealã.
- A, atunci tramvaiu’ rapid sau metrou’ sau ce e ãla,
e pentru ca oamenii sã evite rãul de mare de pe
strãzi ?
- Pe de o parte, pe de altã parte, ne-am gândit cã la
rata mare a sinuciderilor din disperare; multi se
aruncã în fata tramvaiului.
- Pãi si ce ?
- Dacã tramvaiul mergea încet, dura mult pânã
sã-l ...
- A, asa vine repede si pac !
- Si i-am usurat sarcina. Astfel se elibereazã si locul
mai repede, tot mai multi cetãteni pot în acest fel
sã se foloseascã de acestã posibilitate.
- Alfel dura mult timp, asa merge repede si nici nu-l
chinuie.
- Numai si numai la cetãteni ne gândim, cum sã le
usurãm buzunarele, ... adicã viata.
- Sau sã le-o scurtati.
- Tot aia !
- A, foarte bine, vã multumim chiar, cã v-ati îngrijit
de banii nostrii.
- Doar nu era sã las lumea sã aibã bani, sã-i
depunã pe la bãnci. Ati vãzut ce se poate întâmpla ?
- Da, am vãzut. În timp ce metoda, dumneavoastrã
cu banii în gropi este o metodã veche, îndelung
folositã de tâlhari, nici o aluzie, care dealtfel a avut
întotdeauna rezultate foarte bune.
- Mereu m-am inspirat din viata pe mare.
- Dar vapoarele, flota de trei sute de vapoare, care a
dispãrut în timpul cât ati fost dumneavoastrã
ministru transporturilor ?
- Nu v-am spus cã pe mare ai rãu de mare ?
- Pãi, da, cã pe vapor poti sã ai rãu de mare.
- E, m-am gândit la sãrmanii marinari care plecau de
acasã, de lângã familie, cum sã-i ajut.
- Si cum i-ati ajutat ?
- Am vândut vapoarele ca sã nu mai poatã pleca nici
un marinar pe mare, astfel nici un om de la noi din
tarã numai are rãu de mare.
- Da, are rãu doar de sãrãcie.
- Deci sã înteleg cã sunteti multumit, si mã veti vota
în continuare ?
- Da, sunt foarte multumit, dupã ce mi-am distrus
masina pe drumuri, nu mi-a dat nimeni nici o
despãgubire, am rãmas sã merg pe jos.
- Mersul pe jos e foarte bun.
- Da, sunt sãnãtos tun, ... stiti ce sãnãtos sunt ?
- Asta e, putinã lume stie în ziua de azi sã aprecieze
ce faci pentru ei.
- Eu stiu sã apreciez, domnule politician. Acum cã
numai am masinã, fac si alergãri.
- Bravo, dom’le, bravo !
- Mã aleargã câinii pe stradã.
- Bravo, dom’le, miscarea e bunã pentru sãnãtate.
Ati vãzut statisticile, ce popor sanãtos suntem în
comparatie cu ãia din UE ?
- Apropo, domnule politician, da’ cu câinii cum e, cã
de când i-ati castrat, s-au tot înmultit.
- Dupã cum v-am mai spus, aplic tehnici de
vrãjealã ...
- Voodoo, stiu ne-ati mai spus !
- E, asa, am aplicat tehnici de vrãjealã Voodoo, ...
niste tehnici de scãdere prin înmultire.
- Foarte interesant, scãdere prin înmultire, ... nu ne
explicati putin ?
- Cu cât scãdeau fondurile cheltuite pentru castrarea
câinilor ...
- Asa, spuneti, spuneti !
- Cu atât se înmulteau câinii !
- Extraordinar, numai un adevãrat magician, ca
dumneavoastrã, reusea o astfel de metodã ...
- Domnule, experienta de o viatã te ajutã
intotdeauna. Sã vezi ce planuri am pentru
integrarea în UE.
- Domnule politician, da’ cu atâtea tehnici din astea,
de vrãjealã ... Voodoo, din Africa, nu credeti cã mai
repede, o sã ne integrãm în lumea a – 3 – a ?
