viaţã şi moarte
fiindcã a nu mai fi înseamnã şi a nu mai muri
am provizii de moarte în mine
ai suferit mult liber la decolare
pluteşti prin bibliotecã şi mai ai pasageri
în acorduri ample îţi cureţi ochelarii
eu nu-ţi mai încãlzesc pantofii ca sã topesc
crema!
sfera muzicii a gãurit mãrul înainte sã-l
înghiţim
şi-a rãmas numai codiţa
cine ţi-a fãcut paleta de plastic
de pe block-notes?
nu cumva sã opreşti cu ea ploaia:
luna viitoare moare cerul
pune semn unde te-ai oprit dã-i un save as
ce-o sã mai fie?
toate astea, tu…
coboram cu viaţa, tot mai sãrac de viaţã
cu totul acceptabilã e dezlegarea vieţii şi
a morţii
îngrozitoarea înşelãtorie
m-ai împãrtãşit cu ochii aburiţi de lacrimi
însã agonia se oprise la mijlocul rãsuflãrii
