ne-mpletim codiţe de-amor şi de-amar
gustând vasul cu vişine mult prea coapte
timpuriu e colegul de la tps cu bilete
avem buzunarele goale de ceaţa vânturată
şi margaretele explodează în ploaia de
culoare
romanul de pe masă e ofilit de praf şi
vibraţii
bucuria vieţii stă numai în biscuiţi cu gem
de prune
de pe tava ruginită a mamei
dar noi trăim cu adevărat într-o criză
necunoscută
căptuşim inima insuficientă cu un timp tăcut
călătorim în taxiuri îmbătrânite
ce miros a benzină fără cifră octanică
aştept încă să mă suni
fiindcă unghiile sfâşie pereţii şi
căptuşeala actoricească
aslamaulikum ţi-am spus de nşpe ori
mă tratai c-un sec de murfatlar
specific mafiei din spatele vitrinei
şi-aud acum numai laram-laram când
întrebări neîncetate de sanga ye se scurg în
troposferă
khanadanul tău nu bănuieşte ce reguli îi mai
vinzi
n-aş vrea să mănânc numai covrigi uscaţi
pentru ca tu să-şi scrii licenţa
să gust din emisfera sudică a scalpului tău
să mă adap cu roua din venele fierbinţi
să clocotesc în iarba dulce-a Bucovinei
să mai învăţ ≈300 de noi dialecte
şi să-ţi vorbesc în limba pushto
din sfânta vale a Pakistanului uitat
nu vreau să taci…
