florile din perdeaua conştiinţei deshidratate
de neuroni neoficial dezamãgiţi
se îngãlbenesc….ceara lumânãrilor le cheamã
le usucã
cornetul rece al minţii dezmorţite
o datã cu fenomenul de ireversibilitate
primãvãratecã
cere-mi o îngheţatã cu glazurã de searã
de searã în care numai vii conteazã
momente dulci,banale
dungi abandonate în mijlocul strãzii
de zebrele alergând frenetic spre stea
stilouri şi capace
separate
capãtul de curgerea continuã
şi existenţa de imposibilitatea de dezicere
de viaţã
o pereche de buze sãrutând sprâncenele
care le încoroneazã,
pletele sub perdeaua cãrora noi doi ne
desfãşurãm
covorul de pasiuni cîrpite
degetele
ale mele moi
ale tale uscate
monoton orientate spre atriul drept al
inconştienţei
de stânga
care ne chinuie în încercarea noastrã
de a regiza dansul ielelor
suntem amândoi în sacul de dormit
al destinului pentru care ne certãm zilnic
închinã-te sri-ului veşnic
iubeşte-mã ca pe clanţa miruitã
cu spaimele noastre divine
nu trece cu privirea printre florile rãrite
de toamna
din spatele geamului
existenţei tale
uitã cât de galben
e tapetul din camera noastrã nemobilatã
pot sã te aşez în braţele frãmântate de
durerea creaţiei
ale mamei care nu uitã niciodatã sã spele
apelul meu din nopţile trecute
în care numai luna lâncezea
în peisajul de la masa mea
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Heeeiiiiiiiiiiii!!!!! unde esti? te-au rapit de aici muzele? te astept cu noi povesti! salutari!
