Cand am accesat pentru prima oara aceasta pagina de cenaclu m-am bucurat ca voi avea ocazia sa scriu sub anonimat tot ce vroiam sa spun cu voce tare si nu puteam. Nu puteam pentru ca traiam intr-o comunitate pentru care lucrurile serioase insemnau orice altceva dar cu atat mai putin poezie, pentru ca trebuia sa fiu "un om serios", pentru ca oamenii din jur nu trebuiau sa stie ca am si eu slabiciuni, pasiuni, sentimente...
Am inceput stangaci, cu teama dar si cu speranta ca aici voi avea propriul meu univers, un refugiu de la tot ce insemna pentru cei apropiati mie "a fi serios si responsabil". Mi-am facut prieteni aici, am cunoscut oameni buni dar si mai putin buni, unii au fost doar in trecere, altii au ramas si scriu astazi intr-un fel al lor, adica minunat.
Cel mai greu mi-a fost sa accept critica, recunosc. Asta pentru ca nimeni nu indraznise sa ma critice vreodata, indiferent ca era vorba de o lucrare la facultate sau de felul cum ma imbracam. Am fost obisnuita sa fiu exemplu pentru cei din jurul meu, am fost invatata ca sunt cea mai buna, indiferent ce fac,cum fac si cat fac.
Aici insa am cunoscut critica. Am cunoscut critica in forma ei bruta, aia care doare cel mai tare, dar am cunoscut si acea critica dojenitoare, oarecum eleganta.Multi mi-au laudat scrierile, altii mi le-au criticat, intotdeauna am fost receptiva la toate comentariile postate si am incercat sa tin cont de ele. Am invatat sa accept critica.
Insa, dincolo de toate astea, aici am prins aripi...am inceput sa am mai multa incredere in mine, am invatat sa fiu puternica altfel, in sensul ca am inceput sa accept viata mea si cu poezia in ea, nu am mai simtit teama, am invatat sa-mi asum aceasta pasiune a mea si am devenit cel mai mare critic al meu. Numai ca, toate astea i le datorez maestrului pera si vreau sa-i multumesc public pentru asta, pentru ca mi-a dat aripi, pentru ca m-a dojenit dar m-a si criticat la modul foarte dur incat am avut sentimentul ca m-a lovit ceva cand am citit comentariul dumnealui. Imi este drag maestrul pera pentru ca este cel mai bun de aici, pentru ca scrie minunat, pentru ca are grija de noi si joaca uneori rolul unui mediator, pentru ca este incisiv, dar mai presus de toate pentru ca este sincer. Multumesc maestre!
As vrea sa invatam cu totii de la maestrul pera, as vrea sa-i fim cu totii recunoscatori pentru ca este un MARE OM...
Am vrut sa spun toate astea, ma bucur ca am reusit s-o fac, sper sa nu se supere maestrul pe mine, dar chiar si asa imi asum tot ce am scris aici.
Va pup pe toti, imi sunteti dragi cu bune si cu rele si va multumesc, voua si maestrului pera, pentru ca existati!
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Fila de suflet, de viata, de sinceritate. Ma bucur sa te descopar cu sau fara "autocritica".
Cu simpatie.
inteleg domnule pera, inteleg...sper sa nu dezamagesc, nu mi-as putea ierta asta.multumesc tuturor celor care au reactionat la postarea mea si imi doresc sa ramanem o familie.as indrazni sa spun familia maestrului pera!cu drag.
Mai aveam ceva de adãugat. Am observat cã ai devenit un critic important pe site, pãrerile tale îmi plac, sunt naturale, spontane, bazate în principal pe fler, pe sentimentul emergent al unui lector versat. Desigur, mi-ar plãcea sã nu faci niciodatã niciun rabat de la aceste calitãţi, pentru cã nu-i faci niciun serviciu celui pe care îl lauzi nemeritat, mai ales dacã pânã atunci te "îmbãtase" cu unele creaţii deosebite. Sunt convins cã înţelegi perfect ce am vrut sã-ţi spun.
Draga Ruddy, era cât pe ce sã-mi scape textul tãu, pentru cã, mãrturisesc sincer, nu mereu am timp sã citesc toate plasãrile. În plus, deja sesizasem cã am reuşit sã te "trezesc" din "amorţire", imediat dupã ce ai dat o autenticã probã de înţelepciune şi ai prezentat câteva texte care m-au convins pe deplin cã nu te pierdusem. Desigur, nu-mi place cã mã ridici în slãvi, meritat sau nu, aici nu e deloc locul potrivit, dar dacã tot ai fãcut-o, închei cu un mulţumesc prietenesc!
