Vãd norii prin ochi de copil
Şi mi se pare cã Universul
Doarme
Adanc, cufundat în vise
Din cele mai stranii,
Departe de gândul celor care
Îl populeazã.
Şi nu ştiu dacã avem vreo şansã
Sã trezim oamenii,
Sã înflorim
Florile,
Sã prindem rãsãritul
Pe coama unui val
Sã nu ne scufundãm
Aproape, lângã mal...
Dar ştiu cã doar un zâmbet
De copil iubit
Poate trezi în lume
Tot ce e amorţit.
