M-am nãscut odatã cu cireşele de mai,
Cu floarea de salcâm şi de castan,
M-am întrupat din lut moldovenesc
Şi am crescut în graiul românesc.
Mi-a fost Golgotã drumul şi venin
am tot primit de-a lungul vieţii mele,
Mi-a fost frumoasã clipa, dar şi chin
am strâns în ridurile mele.
Şi bucurii, şi lacrimi deopotrivã
Am adunat în suflet peticit
Atunci când barca mea plutea-n derivã
Şi nu ştiam de plec sau am venit.
Cã m-a iubit şi Bunul Dumnezeu
Nu are rost sã vã mai spun, se ştie
Şi-n fiecare an am Mai-ul meu
Cu flori, castani şi multã bucurie.
Mai sunt trãiri care mã obosesc
Cãci timpul nici pe mine nu mã iartã,
Dar mã salveazã versul ce-l iubesc
El ştie sã aline. Şi mã înalţã.
Mã bucur cã îmbãtrânesc cu rost
Şi am iubiri prinse în pãr,
Cã Mai-ul încã e al meu...
Nu mã opresc la 38!
