M-am ascuns sub sprânceana ta
De zgomotul lumii. Şi tac
De teamã sã nu mã gãseascã
Gãlãgioşii. Sã nu mã afle
Cã sunt vulnerabilã şi tristã
Sã nu-mi vadã pantofii roşi
De atâtea cãrãri care nu duc
Nicãieri. Cum ar fi
Sã-mi ştie ei ridurile şi
Cearcãnele? Sã-mi împrãştie rimelul
Cu rãutatea lor acidã?
Sã-mi şteargã rujul cu cârcoteli
Şi bãnuieli stupide...?
Mai ţine-mã ascunsã sub sprânceana
ta. Nu-mi da drumul pânã când
Oamenii nu învaţã sã tacã
Şi sã fie buni. Mãcar din când în când...
