Nu suntem niciodatã pregãtiţi
Sã ne-ngropam bunicii,
Fie ca suntem mari sau foarte mici
Ne lãsãm pradã fricii.
Bunicii noştri, dragi şi buni,
Veşnici sã îi simţim ar trebui,
Sã nu îi pierdem niciodatã şi nicicum
Sã nu-i uitãm, sã nu îi pãrãsim!
Ajutã, Doamne, sã pãstrãm
Vie şi pioasã amintirea,
Bunicii noştri veşnic sã-i avem,
Sã le simţim cãldura şi iubirea...
Ai grijã, Doamne, de bunica mea
Sã nu o laşi nicicum în întuneric,
Ea sufletul şi dorul le va da
Pentru nepoţii ce-au iubit-o îndoielnic!
Sã nu uiţi, Doamne, de bunicul meu
Eroul mut din basme şi nuvele,
Sã-i dãruieşti din partea mea un curcubeu
Sã-i fie cãlãuzã printre stele!
Iar mie, Doamne, dã-mi putere multã
Sã-ndur absenţa lor nemotivata,
Sã-i port în mine vii, dar şi tãcutã,
Sã fie mândri de a lor nepoatã!
|
