La început nu am crezut
În Rugãciune
Nu am crezut în puterea ei
De a da
Oamenilor
Speranţã
Putere
Şi dulce bucurie.
Am învãţat cã nu conteazã
Deloc
Unde te rogi,
Cã Dumnezeu nu face
Diferenţã
Între bisericile mici
Şi mari
Fie ele din piatrã
Lemn
Sau marmurã.
Acum ştiu cã Rugãciunea
Nu este dictare
Nu se recitã
Ca o poezie
Dimpotrivã
O simţi
O respiri
O adulmeci
O trãieşti
Pânã îi înţelegi
Menirea.
Am mai învãţat cã
Nu conteazã
Cum te rogi
Nu e nevoie
Sã îngenunchezi
Sã faci metanii
Trebuie doar sã priveşti
Cãtre Cer
Şi sã vezi
Minunea!
