Sã nu pleci, floare de magnolie
Nu te grãbi, puţin mai zãboveşte
Sã-ţi vãd eu chipul cum zâmbeşte,
Sa-ţi spun o şoaptã, douã,-n voie!
De ce sã pleci? Sã nu te vãd?
Sã nu împãrtãşim iubiri,
Sa las pierdute amintiri
Şi tu sã treci? Ar fi prãpãd.
Rãmâi o clipã, draga mea
Sã te miros, sa te admir
Iubirea ta sa o inspir,
Sã îmi iau doza de sublim!
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
O explozie de sentimente şi trãiri,puse imaginar,pe umerii unui vers atât de compact şi...contemplativ.
