15.06.2006
Se spune ca geniile traiesc putin dar
intens si sublim.Geniile...cum le-am putea
defini?Cine ar avea caderea sa o faca?Pot fi
definite?Le intelegem?Stim sa le recunoastem?
Se nasc,exista pur si simplu,nu le fabrica
nimeni.Sunt intruchipari ale absolutului,ale
dumnezeirii.Sunt introvertite...sau nu.Ne
simtim mici si fara sens daca citim sau
auzim despre un geniu.Cauza?Poate Dumnezeu
ne arata astfel ca suntem doar
oameni.Efectul?Cum reactionam daca
descoperim un geniu?Fugim mancand pamantul
de aceste superfiinte sau pur si simplu
incercam sa fim bravi in neputinta noastra
de a intelege absolutul abstract.A fost
Eminescu geniu?De ce da sau nu?Cum
recunoastem acesti "monstri"
supradimensionali?Dupa ce tipare?Avem unul?
Geniul iese in fata intotdeauna, straluceste
prin insasi existenta sa,ingenuncheaza
orgolii si nu moare niciodata.Traieste prin
creatie,prin propria opera,eclipseaza prin
inteligenta.Ne e frica noua de genii?Vrem sa
stam in preajma lor?Unii poate da,altii
nu.Ne-a fost teama de Napoleon,l-am ignorat
pe Eminescu,l-am blamat pe Voltaire...si asa
am stiut sa intelegem spiritul
absolutului.Recunosc ca ma atrag geniile,ca
mi-e teama ca nu le pot intelege,percepe,asa
cum ele efectiv exista si simt.Cineva mi-a
spus ca geniile nu au viata,ca nu pot
cunoaste frumusetile adevarate,trairile
noastre.Dar viata oare nu inseamna
traire,frumusete?Va invit sa meditati la
aceste genii,daca nu va e teama de ele si nu
simtiti ca va e peste putinta sa le
intelegeti.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
"Cineva mi-a
spus ca geniile nu au viata,ca nu pot
cunoaste frumusetile adevarate,trairile
noastre."Cineva-ul asta n-are dreptate.
