Dragostea e inexacta,
aproape misca sacadata
sufletul se poate rupe,
de roti
platind amar pacatul,
dar il putem lipi cu banda adeziva,
astfel incat sa oprim macelul,
macelul transpiratiei asude,
inimoasa si surpata mare de hohot.
transpiratia te poate arunca de pe scaun
si proiecta in spatiul intra-terestru
pe care l-ai perfora cu o simpla miscare a
mainii,
scurmand in pantecul lui plin de papusi,
si sange si lava murdara de ura.
dar e frumos sa-l vezi impotmolindu-se in
sine
si-alunecand ca sperma in uterul unei femei
cusca de inlantuiri luminoase de aur,
lumini si aur ce-i ard pantecul.
astept sa ma reconstruiesc din ele
sa-mi aline durerile sufletului
sa-l infasoare mumie-n eter.
as vrea sa pot striga iubire in gura mare
sa urlu singuratica,
sa ating Luna,
sa-i pot stinge paloarea
Luna, ca un gandac inabusit in vodka
ea moare acum si se stinge usor;
eu, desi lumanare extraterestra
astept iubirea sa-mi inunde
corpul….
