MIRCEA ELIADE- PRIZONIERUL ISTORIEI?
Bădicioiu Laurenţiu,
Liceul â€ŢGrigore Tocilescu" Mizil
Patriotismul şi spiritul de sacrificiu
În contextul orientărilor ideologice
datorate celui de-al doilea război mondial,
între noutatea nazismului şi comunismul care
deja se răspândiseră în Europa de la
Revoluţia rusă, Mircea Eliade se simte atras
prin spirit de unele aspecte ale ideologiei
naziste. Unul dintre aceste aspecte sau, mai
bine zis, forma românească a nazismului
german, a fost Mişcarea legionară. Având o
componentă religioasă accentuată şi o
preocupare permanentă pentru specificul
românesc, pentru tradiţiile străvechi
româneşti, Garda de fier, cum s-a numit
această mişcare de extremă dreaptă, a atras
numeroşi intelectuali români de elită.
Eliade s-a numărat printre aceştia,
justificându-şi aderarea la mişcare în
primul rând datorită patriotismului şi
spiritului de sacrificiu promovat de
ideologia legionară: â€ŢCred în destinul
neamului românesc – de aceea cred în
biruinţa Mişcării Legionare" (â€ŢDe ce cred în
biruinţa Mişcării Legionare?", Buna Vestire,
an I, 1937, Decembrie 17, nr. 244).
Cred în libertate
Spiritul creştin pretins şi manifestat
vizibil l-au atras pe tânărul
scriitor: â€ŢCred în aceastã biruinţă pentru
că, înainte de toate, cred în biruinţa
duhului creştin." Şi, pentru a concluziona,
voi argumenta aderarea lui Eliade la
Mişcarea legionară prin propria lui
mărturisire din finalul articolului citat
mai sus: "…cred în revoluţia creştină a
omului nou; cred în libertate, în
personalitate şi în dragoste. De aceea cred
în biruinţa Mişcării Legionare, într-o
Românie mândră şi puternică, într-un stil
nou de viaţă, care va transforma în valori
spirituale de universală circulaţie
bogăţiile sufletului românesc…". Aşadar
deplina adeziune la ideologia acestei
organizaţii se baza pe credinţa intimă şi
profundă a scriitorului în forţa benefică a
ei pentru progresul şi afirmarea europeană,
universală a ţării sale. Sistemul comunist l-
a interzis pe scriitor vreme îndelungată,
cenzura oprind orice operă a acestuia.
Tinereţea lui legionară a fost o acuzaţie
gravă, transformându-l într-o persona non
grata timp îndelungat. În ultimii ani
biografia sa a fost din nou analizată şi
studiile sau volumele de memorii apărute în
România sau în Europa focalizează din nou
perioada tinereţii lui Eliade, perioadă care
coincide cu simpatia lui pentru Mişcarea
legionară. Eliade nu a fost însă membru
practicant al acestei organizaţii, ci doar
un aderent ideologic.
Carte eveniment
Mircea Eliade a fost un intelectual care a
parcurs un drum dramatic, cucerindu-şi un
loc important în cultura universală. Nu fără
greutăţi, provenite tocmai din aceasta
vremelnică alăturare la extrema dreaptă a
României. A fost, poate, Mircea Eliade,
prizonierul istoriei…
O carte eveniment - Jurnalul publicat de
Mihail Sebastian în anul 1996, la Editura
Humanitas, volum care se referă la perioada
1935-1944, contrazice atitudinea filosemită
a lui Mircea Eliade. Jurnalul lui Sebastian,
prozator considerat în epocă a fi prieten cu
Mircea Eliade, a surprins total lumea
literară românească prin informaţiile aduse.
Autorul jurnalului argumentează în
nenumărate rânduri atitudinea ostilă
evreilor a lui Eliade şi simpatia lui
directă pentru Mişcarea legionară. Iată o
pagină de jurnal care este elocventă în
acest sens: â€ŢMiercuri, 20 septembrie 1939 …
Mircea, mai filogerman decât oricând, mai
antifrancez şi antisemit decât
totdeauna: â€ŢRezistenţa polonezilor la
Varşovia-zice Mircea-este o rezistenţă
iudaică. Numai jidanii sunt în stare să
şantajeze cu femeile şi copiii aruncaţi în
prima linie, pentru ca să abuzeze astfel de
scrupulele germane… Ceea ce se întâmplă la
frontiera din Bucovina este un scandal, căci
noi valuri ovreieşti pătrund în ţară. Decât
o Românie încă o dată invadată de jidani,
mai bine protectorat german." Jurnalul
dovedeşte şi opiniile radicale, uneori
extrem de violente ale scriitorului. După
opinia lui, studenţii care l-au ciopârţit cu
cuţitele pe Traian Bratu (rectorul
Universităţii din Iaşi, fusese atacat de un
grup de studenţi legionari) aseară la Iaşi,
nu sunt gardişti, ci ori comunişti ori
naţional-tărănişti. Textual. În ce-l
priveşte pe Gogu Rădulescu-simpatizant
comunist la acea dată, studentul care a fost
bătut cu frânghiile ude la sediu gardist,
foarte bine i s-a făcut. Aşa li se cuvine
trădătorilor. El-Mircea Eliade-nu s-ar fi
mulţumit numai cu atâta, ci i-ar fi scos şi
ochii… E bine să spun încă o dată că n-am
făcut decât să redau întocmai vorbele lui".
Fără comentarii.
Liderul spiritual al generaţiei sale
Atitudinea radicală, elitistă adeseori a
scriitorului reiese aproape la fiecare pas:
Vineri, 6 noiembrie 1936: â€ŢPrefer o Românie
mică, cu provinciile pierdute, dar cu
burghezia şi elitele ei salvate, decât o
Românie mare, proletară."
Eliade, ca şi alt contemporan la fel de
celebru, Emil Cioran, credea sincer în
Mişcarea legionară. Sebastian nota în jurnal
pe 25 ianuarie 1941: â€ŢCioran îi spunea ieri
lui Bellu că â€ŢLegiunea se şterge la cur cu
ţara asta." Cam acelaşi lucru îmi spunea
Mircea Eliade în momentul represiunii
Călinescu: â€ŢRomânia nu merită o Mişcare
legionară". Sunt opiniile unui tânăr
radical, vehement, care a fost, poate,
liderul spiritual al generaţiei sale.
Personalitatea sa este construită din acest
paradox al contrariilor. Un principiu atât
de drag savantului poate fi aplicat la
propria lui biografie: coincidentia
oppositorum.
Devenit publicist legionar după aproape un
deceniu de la înfiinţarea Legiunii, Mircea
Eliade apare astfel ca un â€Ţconvertit"
tardiv. Rămâne însă pentru viitor de
reconstituit, analizat şi măsurat ce anume
pondere au avut articolele sale legionare în
ansamblul publicisticii româneşti de acest
tip din 1937-1938, evitându-se astfel riscul
eventual de a le supradimensiona prin
extragere din context şi prin adăugarea
coeficientului de notorietate mondială
dobândită ulterior.
