Din fiare negre coborati voi, monstri cu
chip de om -
Zambete largi, cizme-n picioare, vreti sa
saditi un pom
In fata unor ziaristi si unor oameni sarmani,
Ca sa castigati mandatul dorit pe cei patru
ani...
Inseninati, strangeti maini muncite de
tarani romani,
Afectuosi, sarutati de zor obraji reci de
batrani,
Si-apoi gustati cu pofta paine-adusa bland d-
un copil,
Gustati si sare, beti si vin, intr-un
spectacol umil...
Dintre-amarati, voi promiteti cate-n luna si-
n stele!
Inconjurati de camere, de blituri si-armuri
grele,
Promiteti ajutor vaduvei si copilului orfan,
Promiteti sa mariti pensiile fie si c-un
ban...
De la un capat l-altul al satului, voi tot
mergeti;
Urmati cu sfiala de norod, dumnezei va
credeti!
Si din gesturi si vorbe iscusite de-atatia
ani,
Promiteti apa, pamanturi, gaze, poduri si
multi bani...
Se spune ca: "pan' la Dumnezeu, te mananca
sfintii!"
Caci voi, stiind lipsa trupului, inimii si
mintii,
Pasiti prin noroi gandind numai la sclipitul
de-arginti
Si nu catre-amaratul ramas cu scrasnirea de
dinti....
Si-n impietrirea si-orbirea voastra fata de
restul,
Steagul nu mai flutura, iar imnu-si destrama
sensul!
Si-n inclestarea pumnilor vostri pentru
avere,
Tara mea, toata-i strigat neputincios de
durere!
Ah, dar ce vers de foc si blestem am pentru
cei ca voi,
Misei, hoti si tradatori de tara din secole
noi!
Caci ati murdarit sangele stramosilor nostri
bravi
Si-ati rapus cu spor memoria unor romani
grozavi!
Ah, si ce tare ni se zbat venele de la venin
Cand citim cuvantul Domnului si ne unim,
Impinsi de-amaraciune si de promisiunea Lui
Ca monstri cu chip de om vor primi chinul
focului!
