De aici, de pe acest deal golas,
Plesnit in rastimpuri de-un vant poznas,
Ma regasesc in fata campului,
Si cobor la chemarea cantului.
Ajuns la poale, rugaciune-nalt...
Fac plecaciune si-apoi ma descalt.
Dintr-o privire cutezatoare,
Surprind lumea cutremuratoare!
Pamantul tot, pana la orizont,
A adus Domnului cumplit afront,
Si-acum este plin de crapaturi
Si de-ale oamenilor sapaturi,
Caci apa-n nori a fost zavorata
De cand credinta a fost infranta...
Uite, chiar mai incolo vad schelete,
Haine sfasiate, rupte ghete
Si multe fiare-ncinse de soare...
Eu, acum, cu mintea tematoare,
Pasesc pe-aceasta cale pustie,
Reprosand ce-am sa-mi reprosez mie,
Intrucat am multe faradelegi,
Si-n fata mortii n-ai cum sa le negi!
Simtind sfarsitul venind in delir,
Ma-ncrunt, suspin si plang mai abitir,
Lasand drept dovada in urma mea
Doar regretul, talpa si lacrima...
Crucea-i arsa cu desavarsire -
E prea tarziu pentru izbavire...
Cad la pamant, sfarsind ritualul,
Gustandu-i nesatios amarul,
In timp ce vieti si vieti se perinda,
Ochilor mei cursa vrand sa-ntinda,
Stiind ca nu mai am vreo speranta...
Astfel, mor cu privirea-n distanta,
Scanteia palida se ridica,
Trec de nori care nu se implica...
Ma-ndepartez de-aici
Catre lumi de tortura si de bici,
Unde-i viermele neadormit,
Unde-i scrasnet de dinti si gand strivit...
|
