Mama, peste-al tau mormant,
peste-al tau inflorit mormant,
curg doar ale mele lacrimi amare...
Si nici nu stiu cum de florile albe
nu se usuca de la atata durere!
Si nici nu-nteleg cum de-ai ajuns, mama
draga,
o fotografie trista pe-o cruce din marmura,
deasupra unor cuvinte gravate cu dalta
din mainile mele tremurande...
Si cum mai pot eu trai fara tine, mama,
candva izvor nesecatuit de fericire,
acum doar izvor nesecatuit de amintire?
De ce nu m-au lasat groparii sa m-arunc in
groapa dupa tine,
peste-al tau cosciug, ca sa mor cu tine?
Stiu ei ce-nseamna viata fara mama?!
Stiu ei ce-i adevarata singuratate de-
acuma?!
Of, moarte blestemata,
odata si-odata vei pieri si tu!...
Mama, peste-al tau mormant,
peste-al tau ingradit mormant,
curg doar ale mele lacrimi amare...
Si nici nu stiu cum de garduletul alb nu se
sfarama de la atata durere!
Si nici nu-nteleg cum de-ai ajuns, mama
draga,
un trup palid in cateva scanduri lacuite,
sub pamantul aruncat de mainile mele
temurande...
Si cum mai pot eu visa fara tine, mama,
candva izvor nesecatuit de fericire,
acum doar izvor nesecatuit de amintire?
De ce nu m-au lasat groparii sa m-arunc in
groapa dupa tine,
peste-al tau cosciug, ca sa mor cu tine?
Stiu ei ce-nseamna viata fara mama?!
Stiu ei ce-i adevarata singuratate de-acuma?!
Of, moarte blestemata,
odata si-odata vei pieri si tu!...
Mama, peste-al tau mormant,
peste-al tau sfant mormant,
curg doar ale mele lacrimi amare...
Si nici nu stiu cum de locul nu se pustieste
de la atata durere!
Si nici nu-nteleg cum de-ai ajuns, mama
draga,
o icoana inlacrimata in sufletul meu greu
incercat,
mangaiata de mainile mele tremurande...
Si cum mai pot eu pasi mai departe fara
tine, mama,
candva izvor nesecatuit de fericire,
acum doar izvor nesecatuit de amintire?
De ce nu m-au lasat groparii sa m-arunc in
groapa dupa tine,
peste-al tau cosciug, ca sa mor cu tine?
Stiu ei ce-nseamna viata fara mama?!
Stiu ei ce-i adevarata singuratate de-acuma?!
Of, moarte blestemata,
odata si-odata vei pieri si tu!...
