Te rog, iubire, indura-te de sufletul meu
chinuit!
Si iarta-ma ca nu ti-am aratat cat de mult
eu te-am iubit...
Dincolo de cuvintele mele de-atunci, doar
stii ca sufar...
Oare ti-am spus c-am amintirea ta in
minunatul cufar?
Dup-atatea tradari din a tineretii mele
chindie,
Niciodata nu mi-a fost usor sa imi vand
fiinta tie...
Si, totusi, plin de cutezanta, n-am vrut sa-
ti refuz cererea!
Iara eu ti-am daruit neconditionat
increderea...
Te rog, iubire, nu ma urmari cu ura-n
amintire,
Cand imi vei zugravi chipul pe-o oglinda
zile-n nestire!
Dincolo de cuvintele mele de-atunci, doar
stii ca sufar...
Oare ti-am spus c-am amintirea ta in
minunatul cufar?
