De cateva zile ascult melodiile noastre
Si tresar cand miros florile albastrii din
glastre,
Caci mi-e dor de clipele sfarsite in lacrima
ta,
Trezit fiind de sarutul tau si mangaierea
ta...
In momentul in care aduceam jertfe durerii,
Tu ma-mbratisai si-mi promiteai clipa
revederii...
Si-ntotdeauna rapus de idealul iubirii,
Tu m-alinai, spulberand diafanul fericirii...
Iar vietile le traiam la leaganul din
gradina,
Vorbind si iubind prin gesturi, priviri,
fara odihna...
Ce mai radeam chinuindu-ne sa inaltam zmeul!
Si ce tacuti si sobri eram cand ti-am dat
inelul...
De toate acestea si de-altele mi-aduc
aminte -
De tristete, raman neclintit si fara
cuvinte...
Vreau sa scap de deprimare, sa ma razbun
odata,
Dar... sa ma razbun pe-o amintire
nevinovata?!...
