Metropola e lasata-n urma de-acest tren
modern,
Care, in evadarea sa, ramane atat de ferm!
Cu cat trec mai multi pomi de-o parte si de-
alta de sine,
Cu-atat mai repede larma metalica se
stinge...
Desi-i vara, am noroc de-un compartiment
racoros,
Dar si de un vecin calator tare morocanos!
Am fost fericit cand, in sfarsit, acesta a
coborat -
Acum, imi pare rau, caci sunt prea
singur si mi-e urat.
Se-anunta statia mea si-mi revin din
somnolenta,
Reamintindu-mi de naveta din adolescenta...
Oftez, imi iau geanta si ma indrept domol
spre usa,
Nestiind daca m-asteapta in gara vreo matusa.
Cu scartait de roti, trenul opreste
rasufland greu.
N-o iau prin pasaj, ci sar gardul - asa cum
fac mereu.
Scrutez bine peronul, insa nu vad nici-o
ruda;
Nu ma supar, e mai confortabil pana la urma.
Si ma gandesc sa merg pe jos, sa las
autobuzul!
Cu toate ca-i amiaza, e liniste si ma
tulbur...
Dar ma acomodez usor pasind pe strazi
inguste;
Dincolo de gradini frumoase, dorm case
vestuste.
Un biciclist trece pe langa mine si ma
saluta,
Iar eu, deferent, desi nu-l cunosc, ridic o
mana.
Apoi, urmez un drum pietruit catre vechea
mina,
Inaintand astfel si mai mult in divina
tihna...
Fosnetul coroanelor de tei este incantare,
E muzica din acordurile cele mai rare!
Pasarile canta vocal si-ti linistesc
sufletul,
Stare excelenta care limpezeste cugetul...
Temator, traversez podul din franghii si
lemn subred
Peste apa magica in care localnicii cred.
Trec cu bine, tintuind intrarea-nchisa in
mina,
Inchisa demult - oameni au murit din a ei
vina.
Tulburat, dar vioi, urmez poteca din padure.
In acest colt de paradis, ma jucam, mancam
mure,
Ma scaldam vara in rau si vedeam caprioare,
Ma plimbam, rupeam flori, cautand dulcea
evadare...
Poteca se opreste pe coama dealului verde,
Panorama infatisand lacul cu stuf si berze.
Pe malul celalalt, multe salcii si cateva
barci,
Iar mai departe, pe drumul prafuit, niste
baraci.
Dupa ce ajung pe drumul asfaltat, merg spre
casa,
Lasand in urma padurea, raul, apa retrasa...
Intru-n curtea rudelor mele - cantec la
patefon -
Ah, provincie, cum primesti tu un orasean
bufon!...
