Canta-mi om sarac, dar virtuoz,
Canta-mi la acordeon!
Vreau s-aud ceva trist si duios,
Niste note-aramii de sezon...
"Valurile Dunarii" sa-mi canti,
Sa planga sufletul in mine...
"Valurile Dunarii" sa-mi canti,
Caci lacrimile imi fac bine...
Si-acum, daca vrei, stimabile,
Adu-ti aminte de la Paris
Cateva note sensibile,
Asa, precum un mare artist...
Uite-aici! Hai, ia cati bani doresti,
Numai sa nu frangi acest acord!
Te rog, nu te sfii sa-i primesti,
Doar tu esti adevaratul lord.
Stiu ca s-a facut tarziu de tot,
Si-mi cer iertare ca te-am tinut,
Dar far-acordeon nu mai pot -
De-al lui drag eu nu m-am abtinut...
Da, poti sa pleci, cantaretule!
Atata tristete mi-a ajuns...
Da, poti sa pleci, cantaretule!
Dar sa vii si maine, la apus...
Cafeneaua-i goala fara el...
Deprimat, beau o cafea neagra,
Si gandesc departe, fara tel.
De l-acordeon sper sa-mi treaca...
|
