Autor:	Morfil ( Morfil ) - [ POEZIE ]
Titlu:	Vioara saraciei

Umblu bezmetic prin metropola, Desi-i zaduf mare sub cupola! De la un semafor catre altul, Numar pasii calcand trotuarul... Si considerand c-o sa-nnebunesc, Vreau o biserica sa evadez! Ma inchin, deschid usa si intru - Liniste divina era inauntru... Fiind singur, calm si franc m-am rugat, Dar nu mult timp; ceva m-a deranjat. Era un sunet puternic si trist... Am iesit si sensibilul a-nvins... Un batran canta grav la vioara, Avand virtuozitate rara! De putin dupa Pasti, a tras la sorti Si-a picat "Hristos a-nviat din morti"... Cu haine sordide, chip istovit, El canta duios, desi necajit, Canta zambind, sperand la un banut Din partea celor mai buni cu-n picut... Ii dau si eu unul, caci e sarac, Si-mi multumeste ca l-am ajutat... Apoi plec pe-acorduri de vioara... Plang - nu mai sunt ca odinioara... In urma mea, ramane batranul Cantand "Poate se va-ndura Bunul"; Si vioara-l asculta cuminte - Cum poate viata naste morminte?!

Nr

Comentarii

Comentatori

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]