Autor:	Morfil ( Morfil ) - [ POEZIE ]
Titlu:	Intermezzo patimas

Lumina de-afara se-odihneste pe un pervaz viu de mimoze, Pe chipul iubitei mele scaldat in scumpe petale de roze... Ingenuncheat la picioarele ei, ii ascult notele de pian, Smintit de-atata patima, ratacesc dincolo de- al ei sarafan. Plin de riduri, am obrazul rezemat de genunchii ei albi si mici, Suplu, ma cufund in sinea mea asfixiata de monstri chimici. As vrea sa-i sarut pielea de sticla rece ca sa-i simt pulsul aprig, Sa-mi racoresc simturile-aprinse de nevrotic si sa-mi fie frig. Ma prabusesc la gleznele ei de care ma prind cu disperare! Iubita-mi surade, iar notele de pian tresar de pudoare. Atitudinea-mi devine morbida de la atata patima, Dar ea nu se supara, ma-ntelege si spune vorba intima...

Nr

Comentarii

Comentatori

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]