Muzica lautareasca rasuna dintr-un bar
darapanat,
Unde printre mese se plimba fete pregatite
de-agatat.
Cate-un barbat ametit de Bacchus mai chiuie,
mai face haz;
In rest, doar greutatea unor suflete ucise
de necaz.
Soferi nervosi claxoneaza greu in fata
aglomeratiei,
Tineri dezorientati extind iar limitele
distractiei,
Viciile cultivate perfid impun deja
decadenta,
Iar mizeria ce-are doi muguri denota clar
indolenta...
Zgarie-norii au exilat soarele, hranind
electricul,
Poluarea te-obliga sa porti masti de gaze ca
nemernicul,
Reclamele brutale, societatea de consumatie,
Mediul sordid, viitorul incert, toate-s
involutie!
Clonarea, alimentatia cu hrana artificiala,
Genetica, tehnica si robotizarea dementiala,
Comoditatea extrema a omului din noua sa
lume,
Si altele, au facut din individ doar bytes,
un simplu nume...
Bulversat, merg mai departe pe bulevardul
asta sufocant!
La doi pasi vad incaierari ajunse la un
nivel alarmant,
Primesc fluturasi impotriva politicienilor
corupti,
Bogatia se strange, saracia se-ntinde -
oameni infranti...
Un copil al strazii se uita cu jind la
splendide vitrine,
Si tocmai cand trec pe langa el ii fac semn
sa vina la mine;
Tot ce vreau e sa-i daruiesc o moneda foarte
valoroasa,
Dar ma tintuieste cu priviri crude de parca-
mi spune : "lasa!"
Panicat, alerg la adapost - ruinele unei
biserici...
Insa aici intalnesc numai speriati si fara
har clerici...
Intr-o clipa, eu realizez ca de lume s-a
ales praful,
Si-un terorist intra si se-arunca-n aer ca
sinucigasul!
Cosmarul se-ncheie cand aripi negre ma-
nvaluie negresit,
Si-nspre tihnita lumina merg cu gandul la
fata ce-am iubit...
Ea a fost singura sclipire fericita, desi m-
a tradat,
De parca nu i-as fi cerut iubire, ci sa ma
faca-mparat!
