Este trist cand totul se dezgheata,
Si este trist cand totul ia viata...
Sub imperiul greu si diafan,
Ca o fiinta banala traiam.
Ratacind intre doua lumi planse,
Eu colindam strazile distruse.
Pianul striga distorsionat,
Iar soarele lumina un ratat...
Este trist cand totul se dezgheata,
Si este trist cand totul ia viata...
Oameni demult n-am mai vazut pe-aici,
Au crescut ai poluarii indici.
Caut o usa ca sa evadez,
Dar n-o gasesc si-ncep sa aiurez.
Intre lumile astea sunt inchis -
Gandul meu pierde iar un Paradis...
