-Paul, prietene, de ce nu mai
citeste omul din ziua de azi? Mai bine zis,
de ce cartea si-a pierdut importanta?
Il privesc pe Tudor si zambesc amar.
Intr-o terasa dintr-un parc ramas in
picioare ca prin minune dupa bombardamentele
din timpul Razboiului Celor Trei Puteri, ne
aflam doar noi doi, buni prieteni, la o masa
retrasa, departe de larma Pan-Polisului,
care s-a extins spre partea de sud, lasand
vraiste zonele din nord. Afara este o zi
superba de mai, albul mugurilor reflectandu-
se pe oglinda lacului de acolo. Soarele este
temperat cu aruncarea de raze calde, iar
norii pufosi parca, parca te invita sa te
joci cu formele din plus pe care le imita.
Ce mai, o zi minunata pentru a iesi din
casele super tehnologizate si a mai discuta
natural, altfel decat pe Internet!
-Tudor, nu ma grabesc sa incerc sa-i
aduc la cunostinta cateva opinii si
argumente, simplu. Gandeste-te, in primul
rand, la comoditatea pe care evolutia
tehnologica a adus-o omenirii... (imi vine
in minte eticheta "lumea a treia" si simt
nevoia sa nuantez), ma rog, unei parti
restranse a omenirii. In al doilea rand, nu
ar trebui sa uiti a lua in considerare
plictiseala, elementul cel mai viclean din
toata paleta de sentimente a omului - daca
plictiseala este un sentiment, nu stiu
exact. Ma explic, daca nu ai inteles prea
bine ideile mele lacunare. Vorbind de
plictiseala, iti marturisesc ca m-am
plictisit efectiv sa le tot repet, dar, hai,
pentru tine, ca esti prietenul meu, o mai
fac odata.
-Te ascult cu mare placere. Chiar
sunt curios sa aflu cum vezi tu situatia
asta reprobabila!
-Pai, decat sa mai citesti carti cu
multe pagini, sa pierzi timp pretios, daca
ai de unde sa mai pierzi timp cu job-urile
astea de 10-12 ore, dar bine platite, sa te
chinui sa intelegi ce vrea sa zica ala, nu e
mai convenabil si mai comod sa urmaresti un
concurs la televizor, sportul favorit sau
emisiunea preferata? Chiar e mai distractiv
sa bantui nu stiu cate ore printr-un Mall cu
prietenii, fara sa cumperi ceva neaparat,
nu? Sau de ce sa nu mergi in Complexul
Virtual World si sa faci ce vrei cu mintea
ta, punandu-ti doar o casca pe cap si
rezemandu-te de spatarul unui scaun
confortabil? Si, daca preferi Internet-ul,
mai bine stai acasa, cu o bautura
racoritoare pe masa si cu o tigara fumeganda
in scrumiera pe care-ti scrie si numele,
navigand, comunicand, satisfacandu-ti orice
placere, orice viciu. Daca ai bani, poti
chiar vorbi cu prietenii si alege un club
dintr-acelea cu aspecte futuriste ametitoare
din centru, in care jocul razelor de laser,
imaginilor proiectate pe ecrane imense,
dansatoarelor burdusite cu implanturi de
silicon, plus muzica facuta pe computer, mai
degraba zgomot decat muzica asa cum o stiam
noi candva, ca pe vremea lui Elvis, Boney
M., Abba, Roxette, Clayderman, etc.,
alcatuiesc un spatiu captivant. Si sportul
practicat in Gravity "0" Club este mai
interesant prin trairile uluitoare pe care
le poti avea cand gravitatia este zero,
artificial creata, desigur. Si multe alte
distractii asigurate de tehnologiile moderne
inlocuiesc cartea, timpul dedicat lecturii.
Nimeni nu mai da banii pe carti ca in
trecut. Circula rezumate vulgarizatoare pe
Internet si putini sunt cei care le
achizitioneaza si pe acestea. (gust din
sucul de portocale sintetic din paharul de
cristal - o holograma DGS banala -, si
continui nestingherit) Si sa nu uitam de
plictiseala! Oamenii actuali s-au plictisit
de lumea veche si de obiceiurile ei. Da,
parintii nostri citeau, erau incantati cand
puneau mana pe-o carte interesanta,
deschizatoare de orizonturi, revelatoare
prin experientele descrise, prin stil si
continuturi de tot felul. Copiii nostri vor,
insa, altceva. Ceva nou, complet nou. Iar
stiinta le-a oferit un trai comod sub
cupolele de protectie impotriva soarelui cu
radiatiile sale nocive, totul fiindu-le adus
la nas in schimbul unei munci simple -
robotii duc greul -, si avand posibilitati,
practic, nelimitate de distractie si
satisfacere a placerilor cele mai trasnite.
Esti de acord cu mine?
-Intr-o mare masura, da,
incuviinteaza Tudor serios.
-Si sunt multe alte cauze,
circumstante si argumente care privesc
evolutia negativa a Cartii in societatea
noastra.
-Cum ar fi programele multimedia,
mult mai atractive, cartile electronice,
documentarele interesante ce se implanteaza
si se vizioneaza direct pe creier..., adauga
prietenul meu, fara a scapa de sub control
vreun muschi al fetei.
-Exact.
Amandoi tacuti, intuind freamatul
Pan-Polisului dinspre sud, parem niste
relicve care mor greu, spre disperarea unor
tineri plini de aversiune fata de cei din
valul trecut, aversiune pornita, probabil,
din instinctul ubicuu de conservare a
valorilor lor, suspecte inca de o
periclitare din partea noastra. In
realitate, noi nu mai avem nici un fel de
putere, nici macar asupra noastra. Si noi ne-
am schimbat. Am realizat ca n-are rost sa ne
cramponam in trecut, in lumea veche si
obiceiurile ei. Exemplul edificator este
tocmai discutia avuta cu Tudor, discutie
pornita de la faptul ca el nu mai citise de
foarte mult timp o carte, aderand fara sa
vrea la rezumate vulgarizatoare sau programe
multimedia, mult mai accesibile. Chiar de pe
vremea noastra, cartea a inceput sa-si
piarda valoarea, puterea. Cine era mai
silitor la scoala si isi procura carti de la
biblioteca ca sa studieze extra-scolar si nu
numai, era catalogat drept tocilar, fraier,
chiar nebun, in caz ca prefera carti greu de
digerat, speciale, cu un limbaj inaccesibil
celor multi, sau cu subiecte stranii,
neobisnuite, si chiar numai si pentru gestul
sau de a merge la biblioteca. Si toate
aceste categorisiri veneau din partea masei
grosiere, banale, invidioase. De unde atata
desconsiderare pentru cel care vrea sa stie
cat mai multe? Nu inteleg. Cred ca acest
fenomen este cel mai complex din cate am
intalnit pana acum. Nu gasesc o explicatie
plauzibila. Prejudecatile sa fie
responsabile cu proliferarea unor astfel de
atitudini prin mintile tulburi ale
oamenilor? Nu stiu. Aceasta este ideea lui
Tudor. Poate ca el are dreptate.
-Mergem, Paul? revine prietenul meu
dupa o indelungata tacere.
-(oftez) Da. Hai! Au trecut vreo
doua ore de cand ne batem capul cu tot felul
de subiecte...
Ne ridicam, lasand paharele de
cristal inca pline cu suc de portocale... Eu
ma duc sa platesc cu cardul, in timp ce
Tudor ma asteapta la masina. Ma intorc in
cinci minute si urc in fata, pe locul
mortului. Usile se inchid automat, iar
masina porneste catre locatia aleasa de
sofer, identificata si urmarita de sistemul
computerizat de ghidaj. Pilotul automat isi
face bine treaba.
Amandoi am fost relaxati tot drumul.
O singura incordare necontrolata a muschilor
fetei mele a mai aparut doar atunci cand am
coborat, mi-am luat la revedere de la
prietenul meu Tudor, si, dupa ce masina a
plecat, am vazut o revista aruncata pe
trotuar. La primul impuls, am vrut sa o iau,
sa-i citesc titlurile, dar, ulterior, am
renuntat. M-am multumit doar cu anul. Se
pare ca anul publicarii coincide cu
sfarsitul Razboiului Celor Trei Puteri. O
remarca neagra care-mi aminteste de zilele
acelea insangerate... Daca n-am sa mor
curand, poate imi fac curaj si am sa scriu o
carte despre acel razboi care a schimbat
radical lumea... si pe mine, din pacate...
Promit, in numele cartilor! Chiar daca voi
fi considerat tocilar, fraier sau nebun...
