In plina zi de vara, tacerea satului ma
apasa,
Iar o lumina nepamanteana peste loc se
revarsa.
Din oglinda raului mic rasar scanteieri
mirifice,
In timp ce tineretea mea revine cu clipe
mistice.
A mea iubita se apropie cu pasii ei de zana -
Imaginea ei idealizata c-un clinchet se-
ngana...
In toata splendoarea ei unica, se-opreste
langa mine -
Imi sare-n brate, alunec si cadem pe-un camp
de zambile...
Mireasma acelor flori o-ndragim foarte mult
cand ne iubim!
Ea-mi zambeste, daruindu-mi o floare printr-
un gest ajuns infim.
Si se ridica, se uita-n jur, vede-o zambila
si-o rupe...
De-atunci, zambila a fost mereu in clipele
noastre scumpe.
Vreau sa ii soptesc cuvinte frumoase de
admiratie,
Dar culorile imediat se sterg si...
contemplatie...
Nu stiu de ce caldura asta a venit si m-a
ametit;
Poate ca-i place mirajul dupa care raman
amagit...
