Nu credeam a trai vreodata vremurile
in care inocenta sa dispara si din sufletele
copiilor! Atat mai era frumos si neatins de
mizeria lumii acesteia... Inocenta era
ultima reduta in fata ofensivei permanente
si sustinute a raului. Acum, ce ne-a mai
ramas?! Asteptarea incordata dinaintea
sfarsitului?...
Nu credeam a trai vreodata vremurile
in care copiii sa dezlantuie atatea razboaie
insangerate! Cata rautate, cata ura, cata
brutalitate, cata nepasare, cata
perversitate, cata necredinta au inveninat
aceste suflete tinere! Nu erau ele destinate
drept locas al inocentei, ultimul semn al
apartenentei noastre de Dumnezeu?! Oare cine
e de vina?
Si, totusi, nu credeam a trai
vreodata vremurile in care speranta de mai
bine pe care o aduceau copiii sa aduca
tocmai reversul, devenind arme ce varse
sange...
Parintii sunt la serviciu. Vin
seara, pe la ora 20:00, caci muncesc 12 ore
pe zi, pentru salarii nu prea mari, la
aceeasi companie multinationala. El, inchis
in camera sa, de-abia a venit de la scoala.
Se uita la ceas: 14:30. Pe birou, niste
snacks-uri si niste biscuiti, cateva
sandvisuri si o sticla de suc. Isi ia
ghiozdanul de pe pat, scoate un caiet si, in
timp ce mananca cu furie, isi scrie in
graba, rezolvand superficial tema pentru
maine, de vreo 5 exercitii. Termina pe la
vreo 15:00. Lasa mizerie si dezordine pe
birou. Porneste computer-ul. Ii este lene sa
se si schimbe.
Programul de operare este deja
incarcat. Cu o sclipire stranie in ochii
mari si pofticiosi, incepe sa fuga cu mouse-
ul pe ecran, dand click dupa click. Are el
un gand mai nou in minte. Cauta ceva pe
retea. Gaseste. Zambeste infricosator petnru
un copil. Da click pe "download". Fisierele
i se copiaza in propriul computer. In cateva
minute, programul piratat se instaleaza si
asteapta linistit comanda ".exe" ca sa
ruleze. Baiatul de nu mai mult de 13-14 ani
isi frange mainile. Se pare ca ii place
jocul luat. De mult si-l dorea el in
colectia sa de "first person shooter", care
numara peste 300 si ceva de jocuri.
Pe monitor, ii apare prezentarea
jocului. Culori inchise, predomina griurile
inchise, in care scanteile portocalii ale
focurilor de arma si sangele rosu ies
imediat in evidenta si introduc orice minte
intr-un fel de transa, corelata cu anumite
niveluri joase de vibratii mentale. Din
introducere, afli ca ideea jocului este sa
ucizi cat mai multi elevi si profesori/alt
personal din scolile dintr-o metropola, tu
fiind un pusti tocmai exmatriculat de la
liceu pentru ca batusei directorul care a
semnat decizia, dupa ce avusesei o
altercatie cu alti elevi, in curtea scolii,
ei nepatind nimic - aveau parinti influenti,
cu relatii -, tu fiind considerat singurul
vinovat. Acum este vremea razbunarii pe tot
sistemul de invatamant! Aceasta prezentare a
crescut dorinta de "payback" in sufletul
copilului, intrucat tocmai astazi el a avut
un conflict cu cativa colegi - ei mereu il
necajeau din cauza caracterului sau tacut si
retras - si a fost enervat si de profesoara
de matematica, care l-a mai si jignit.
Agitat, cu mintea intunecata, cu sufletul
plin de ura, a intrat la "new game", in
meniul jocului, si-a ales nivelul de
dificultate, si a inceput actiunea.
Dupa ore intregi de cautare de scoli
si de dat buzna pe holurile lor si in
claselor lor, in care a ciuruit elevi,
profesori, secretare, gardieni, sangele
sarind in toate directiile, manjind ecranul
monitorului, trupurile zacand mutilate pe
podele, o dorinta si mai mare rasarise in
sufletul plin de venin al baiatului. Un plan
diabolic i se conturase deja in minte. Ceva
greu ii apasa fiinta, iar totul era prea
avansat incat sa fie amanat. Trebuia mers
pana la capat, si o voce il tot incuraja si-
i spunea ca e foarte bine ce face, ca cei
vinovati trebuie sa plateasca, sa-si
primeasca pedeapsa crunta. Dupa cateva clipe
de zbucium interioar, baiatul se linisteste
subit. Planul este pus la punct. Doar de
rabdare are nevoie acum! Si un zambet
infricosator pentru un copil ii apare pe
fata rosie, incordata...
Parintii il gasesc la televizor,
urmarind stiri despre crime, violuri, acte
teroriste, predominand imaginile cat mai
frapante, scenele cat mai pline de pete de
sange, cuvintele cele mai dure si mai
cutremuratoare. Baiatul le raspunde la
aceleasi intrebari banale, dupa care isi
vede de treaba lui. Mai tarziu, ia cina cu
parintii, apoi se retrage la el in camera,
unde "surfeaza" pe internet, cautand site-
uri cu filme pentru adulti, vorbind cu
persoane necunoscute intr-un limbaj putin
spus trivial. Mai da "download" la cateva
filme horror si de actiune, mai face rost de
cateva albume de hard rock, hip-hop, si,
intr-un final, pe la ora 24:00, cand
parintii dormeau de mult, decide si el sa se
duca la culcare. Adoarme greu caci prin
minte ii alearga tot felul de imagini
murdare de sange, de acte sexuale deviante,
pe fundal auzindu-se o muzica violenta, care
indeamna la adularea necuratului, la crime,
violuri, bautura si sexualitate exacerbata.
Dupa o ora de tumult continuu, pustiul
adoarme greu.
A doua zi, el este trezit de mama sa
si se simte obosit. Manaca incet, se
imbraca, isi ia ghiozdanul fara sa-si mai
schimbe cartile si caietele, fara sa stie ce
ore are, apoi pleaca la scoala, dar nu
ajunge acolo. Sta ascuns intr-un fast-food
de vis-a-vis, ca sa vada cand se duc
parintii la serviciu, ca sa aiba terenul
liber pentru actiune. Cei doi ies afara,
urca in masina si pleaca in jurul orei
07:30. Masina face stanga la intersectia din
apropiere, si baiatul de vreo 13-14 ani se
simte sigur pe el, sigur pe reusita sa, se
simte cu adevarat liber.
Deschide usa de la fast-food,
traverseaza fara sa se asigure, scoate
cheia, deschide usa casei sale, arunca
ghiozdanul pe o canapea din living, se
repede la un scaun din bucatarie, il ia, il
aduce in camera parintilor, se urca pe el ca
sa ajunga la usa cea mai de sus a dulapului
pe care o trage iute, si priveste inauntru,
stiind sigur ce cauta. Dincolo de un teanc
de haine, el gaseste metalul pretios, cel
mai puternic pe acest pamant, de care orice
muritor se infricoseaza... caci poate sa
moara. Ca intr-un ritual pagan, ochii i se
largesc, stralucesc, parul ii este valvoi,
trupul ii tremura, dar tot intinde mainile
ca sa ia obiectul sacru pentru soldatul
mortii. Pana acum, el nu era demn sa atinga
Nepretuitul, dar puterea neagra din sufletul
sau a crescut si dreptul ii revine exclusiv
doar lui, noul preot al cultului pagan,
dusmanul crestinismului. Si ce mandru este
de rolul sau complet nou!
Coboara de pe scaun, duce
Nepretuitul pe o pernuta de catifea, tinuta
cu ambele maini. Il aseaza atent in
ghiozdan. Se intoarce in camera parintilor,
ia scaunul si-l returneaza bucatariei. Isi
aseaza bretelele ghiozdanului pe umerii tari
si pleaca, ca si cum nimic nu s-ar fi
intamplat. Cheia scanteietoare inchide usa
casei unde nu va mai pasi vreodata cu trupul
sau cu sufletul sau. Tacut, cu privirea
printre norii diminetii de aprilie caldut,
paseste apasat, sigur pe el cum niciodata n-
a mai fost. Ii place noua sa postura de
reprezentant al razbunarii crunte!
In zece minute, se afla in fata
scolii sale... Priveste cladirea in
ansamblul ei, de parca ar fi ultima oara.
Are o arhitectura frumoasa, dar, din pacate
pentru ea, va suferi pentru ca adaposteste
tintele razbunarii, deci le este clar
complice.
Tipicar, isi priveste ceasul: prima
ora a inceput de ceva timp si, culmea
norocului, este chiar o ora de matematica,
cu acea profesoara. Un zambet straniu ii
insoteste gandul adus de adierile reci ale
mortii... Dintr-un buzunar al gecii sale,
copilul scoate niste casti. Si le fixeaza
bine in urechi. Introducand mana in buzunar,
apasa "play!". Prima melodie: "When Guns
Come Out", a doua: "I'll Empty My Gun's
Clips in You!", a treia: "Till I Collapse",
urmatoarea: "My Devil", urmatoarea: "You
Must Die, Loser!", urmatoarea, urmatoarea,
urmatoarea... Ritmul mortii, orga
trepidanta, basul demential, versul letal,
toate intra in mintea si-n corpul pustiului.
Trage aer puternic in piept si inainteaza
relaxat catre victimele sale. Miscarea se
face in slow motion, timpul stagneaza, cerul
se acopera brusc cu nori din neant, ramurile
copacilor din curtea scolii freamata,
pamantul tremura, apa din fantana arteziana
de la intrare are gustul mortii...
Usa scolii se deschide lent, baiatul
intra nestingherit si calm... Holurile sunt
pustii... Trece imperceptibil prin linistea
din salile de clasa, apoi urca treptele unei
scari, catre etajul 1... Rasufla grav,
pregatit pentru terminus... Se opreste in
fata usii maronii a clasei sale... Citeste
dintr-o privire numarul salii, scotand
imediat Nepretuitul din ghiozdan... Acesta
scanteiaza o singura data de-a lungul tevii
lungi, demonstrandu-si puterea magica...
Copilul apasa pe ceva, incarcatorul iese si-
i cade in cealalta mana: destule sageti
mortal de rapide de metal... Il introduce la
loc... Fiecare miscare denota starea lui de
transa adanca, indusa de ceva superior
lui... Aude in casti versuri impulsive si
extrem de brutale: "Kill'em all! Kill'em
all! Kill'em all!" Inima ii sare acum din
piept, sangele dilata la maxim vasele din
corpul sau, aflat sub o presiune cosmica,
ochii i se largesc macabru, nasul i se umfla
si dezumfla ritmic si repede, fata i se
schimonoseste demonic...
O ultima fortare si usa salii de
clasa sare din balamale, izbind peretele!
Tipete, groaza, disperare! Teava se
indreapta catre profesoara de la tabla... Un
glonte ascutit ii gaureste fruntea, sangele
improscand dulapul, trupul cazand peste
scaun! Teava se indreapta spre colegii sai
rai... Tipete, groaza, disperare! Gloante
ascutite zboara! Sangele sare, trupurile
cad... Un glont ricoseaza! O fereastra
explodeaza in mii de tandari! Mai sunt
cateva gloante... Impuscaturile se aud in
toata scoala... Infernul e aici, jos, pe
pamantul posedat de demoni! O eleva
ingrozita de moartea vie se-arunca efectiv
pe fereastra! Unul se ridica si vrea sa-l
opreasca pe cavalerul intunecat, dar un
glonte in piept il potoleste
definitiv... "Ce dulce e razbunarea!", ii
spune aceeasi voce cuceritoare,
ispitititoare... "Bravo, baiete!!!". Si-n
casti se-aude: "Kill'em all! Kill'em all!
Kill'em all!", singurele cuvinte ale
refrenului unei melodii aflate pe primul loc
in topurile de la radio. "Acum, omoara-te!
Ti-ai indeplinit misiunea!", ii striga vocea
puternica. "Nu te lasa prins de gardieni!
Vezi ca vin! Omoara-te! Repede!" Si teava se
aseaza cuminte in gura copilului de vreo 13-
14 ani... Bang! Si trupul cade... Sufletul
se ridica si vede de-abia acum oroarea... De
ce mai plange?!
De pe hol, gardienii intra gramada
in clasa, cu armele scoase. Dar degeaba! Au
ajuns prea tarziu, ca de obicei. Macelul s-a
terminat, iar razbunarea a avut loc...
Dupa cateva minute, o sirena de
salvare se aude afara, apoi altele de la
politie. Masini de la unele televiziuni
misuna prin curtea scolii. Sangele si
trupurile mutilate sunt tot ce vor filma
cameramanii, si tot ce vor difuza la stirile
de diseara, asa cum fac mereu, fara sa-i
intereseze alte aspecte... De ce sa incerce
sa convoace anumiti oameni capabili din
diferite domenii la discutii televizate ca
sa se propuna solutii? Nu este mai bine sa
se repete astfel de cazuri ca sa aiba si ei
subiecte pentru stiri, care aduc un rating
bun si de invidiat?...
