Autor:	Morfil ( Morfil ) - [ POEZIE ]
Titlu:	Si cand durerea e prea mare...

Si cand durerea e prea mare, Imi simt chipul umed si palid, Iar trupul nu imi mai tresare Caci lumea-i noua cand ochi se-nchid... Si cand durerea e prea mare, Visele mele n-au nici un spor, Iar eu blestem ce-mi iese-n cale Caci tot ce mai vreau este sa mor... Si cand durerea e prea mare, Eu vreau sa fiu precum tarana, Iar orice ideal dispare Caci mi-au strapuns cu-n tarus mana... Si cand durerea e prea mare, Ma-ntreb cat voi mai rezista, Iar eu sunt retrimis - nu-s tare! - Caci i-am dat floarea Nu-ma-uita... Si cand durerea e prea mare, Ma-ntreb de ce nu mor odata, Iar eu vibrez in unde rare Caci ma vad langa Marea Poarta... Si cand durerea e prea mare, Fiinta-mi trece-n nesimtire, Iar orice stimul al meu moare Caci nu vreau moarte-n traire... Si cand durerea e prea mare, Eul e ucis definitiv, Iar totul - nimic mi se pare, Caci vad caracterul punitiv...

Nr

Comentarii

Comentatori

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]