In padurea de pe culme se auzea clinchet de
izvoare
Care minuna zarea linistita din rasarit de
soare...
Pasii marunti ai diminetii erau urmati de-
aceste ape
Pe sub bolti de frunze ingalbenite ce pareau
sarutate.
Si pasari colorate zburau sau se odihneau pe
crengute,
Ascultand tacute ale raurilor acorduri
finute.
Un iepure cu urechile mari asculta si el
cantecul,
Iar un fluture pictat alerga sa se joace cu
clinchetul.
Peste toate se simtea un aripi-suierat de
porumbita
Careia-n piept i se zbatea neincetat o inima
mica
Doar ca sa fie a melodiei dulci si duioase
iubita...
Imbatat de acest concert, un hamster iesi
din vizuina.
Acum, trei ursuleti nazdrazvani se joaca
intr-o poienita,
Asteptand de zor ca sa vina mama lor si sora
mai mica
Si ca sa le povesteasca tot despre
clinchetul de izvoare,
Daca el se va incuia sau nu cu grele si
negre zavoare...
Deodata, nori pufosi si fiorosi au acoperit
cerul,
Iar toti se adapostisera rapid, la clinchet
stand cu gandul...
Stelute mii si mii incepusera sa se alerge -
leapsa,
Ademenite de pamantul ce pentru ele era
soarta...
Atunci, cantul izvoarelor fugi de un fluier
de ciobanas.
Mirat ca iarna vine devreme, se duse-n locul
dragalas,
In locul unde nici gerul cel mai cumplit nu-
l poate ajunge!
Acolo e zavorat bine, visand la viitor cand
plange...
