Mama, peste-al tau mormant, peste-
al tau inflorit mormant curg doar ale mele
lacrimi amare... Si nici nu stiu cum de
florile albe nu se usuca de la atata durere!
Si nici nu-nteleg cum de-ai ajuns, mama
draga, o fotografie trista pe-o cruce din
marmura, deasupra unor cuvinte gravate cu
dalta tinuta de mainile mele tremurande...
Si cum mai pot eu trai fara tine, mama,
candva izvor nesecatuit de fericire, acum
doar izvor nesecatuit de amintire? De ce nu
m-au lasat groparii sa m-arunc in groapa
dupa tine, peste-al tau cosciug, ca sa mor
cu tine? Stiu ei ce-nseamna viata fara
mama?! Stiu ei ce-i adevarata singuratate de-
acuma?! Of, moarte blestemata, odata si-
odata vei pieri si tu!...
Mama, peste-al tau mormant, peste-
al tau ingradit mormant curg doar ale mele
lacrimi amare... Si nici nu stiu cum de
garduletul alb nu se sfarama de la atata
durere! Si nici nu-nteleg cum de-ai ajuns,
mama draga, un trup palid in cateva scanduri
lacuite, sub pamantul aruncat de mainile
mele temurande... Si cum mai pot eu visa
fara tine, mama, candva izvor nesecatuit de
fericire, acum doar izvor nesecatuit de
amintire? De ce nu m-au lasat groparii sa m-
arunc in groapa dupa tine, peste-al tau
cosciug, ca sa mor cu tine? Stiu ei ce-
nseamna viata fara mama?! Stiu ei ce-i
adevarata singuratate de-acuma?! Of, moarte
blestemata, odata si-odata vei pieri si
tu!...
Mama, peste-al tau mormant, peste-
al tau sfant mormant curg doar ale mele
lacrimi amare... Si nici nu stiu cum de
locul nu se pustieste de la atata durere! Si
nici nu-nteleg cum de-ai ajuns, mama draga,
o icoana inlacrimata in sufletul meu greu
incercat, mangaiata de mainile mele
tremurande... Si cum mai pot eu pasi mai
departe fara tine, mama, candva izvor
nesecatuit de fericire, acum doar izvor
nesecatuit de amintire? De ce nu m-au lasat
groparii sa m-arunc in groapa dupa tine,
peste-al tau cosciug, ca sa mor cu tine?
Stiu ei ce-nseamna viata fara mama?! Stiu ei
ce-i adevarata singuratate de-acuma?! Of,
moarte blestemata, odata si-odata vei pieri
si tu!...
