Stateam cu fruntea plecata spre cer
strecurand linistea
dintre mine si ceilalti.
Imi picuram lumina pe degete
cand dumnezeu
a facut intunericul.
Mi-am indoit genunchii sub semn de intrebare.
Nu mai ascultam,
ceream sa mi se dea
ce mi s-a luat,
privirea
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
e tulburatoare ca un tablou aceasta poezie a ta(adica ma face sa ma intreb ce-mi place mai mult:sensul sau imaginea)
