Autor:	Aura Istrate ( aura ) - [ POEZIE ]
Titlu:	Înot duminici cãtre cas&ati

înot duminici cãtre casã prea plin e birtul de betivi prea stinsã-i candela pe masã plâng din icoane sfinti captivi si plouã, plouã în rãscruce n-avem genunchi de-îngenunchiat nici dreaptã sã schitãm o cruce Hristosul nostru n-a-nviat l-am izgonit din noi cãci timpul nu ne ajunge s-adunãm comori lumesti precum nisipul de unde timp sã ne-nchinãm? duminica, o zi cãnd coase viseazã-al ierbii blând sãrut... ne-a ruginit credinţa-n oase ne ceartã-n somn pãrinţi de lut de ce ne mai mirãm zadarnic cã bat puhoiele la porţi şi nu-nţelegem cã amarnic ne blestemã strãmoşii morţi ziditi genunchi adãnc în luturi înspre peretele cu Crist de lacrimi înecate ciuturi asterne-ti-le-n acatist.

Nr	Comentarii	Comentatori
1.	Da, mi-ar placea,	aura
2.	dupa furtuna iese soarele,deci dupa atata absenta si tacere te asteptam,(hai sa ne intalnim toate patru-tu,eu,Ruddy si Anador-ti-ar placea?)	Diana Cris
3.	mi-a fost dor de versurile tale si iata le-am regasit cu durere si infrigurare printre atatea ploi si razboinice vesti ceresti,tulburator e miezul ce ne inunda neputintele...	Diana Cris
4.	Sa-ti inotul sideral!	cotangenta
5.	Cind viata mea o s-o-nteleg adinc voi fi imbratisat de pamintul in care inapoiez vremelnica incorporare...credinta imi va usura urcarea...Duminica in care nu stiu sa ma rog decit iubind!	cotangenta

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]