Autor:	Aura Istrate ( aura ) - [ POEZIE ]
Titlu:	Te-aud, te vãd, te simt

Te-aud cum taci de parcã nici n-ai fost Uimire, vis, chemare şi nicicând În mine nu cerut-ai adãpost Sãrutul tãlpii mele adorând Te vãd cum treci de parcã un strãin Se scaldã-n ochiu-mi ţie doar supus Viori, fiori, atingeri, dor, suspin Uitate-s într-un veac de mult apus Te simt cum dori din rana de pe crin Ce mi-a-nflorit târziu pe sânul stâng Petalã ofilitã într-un scrin Parfum menit sã-mbete un nãtâng Te-aud, te vãd, te simt plutind iubire În tot ce sunt, în tot ce mi-a rãmas Luminã de altar, dumnezeire O noapte, un alcov, şi un popas.

Nr	Comentarii	Comentatori
1.	Iubesc poezia asta, dincolo de forma ei frumoasa iubesc starea de vis pe care mi-o da. De ce nu mai scrii proza? E la fel de emotionanta.	zenobia
2.	popas de flori pe-arcus divin de viori...vibrant	Diana Cris
3.	Multumesc voua.	aura
4.	Dintre toate modurile tale de abordare a versului cel mai pregnant (ca si in cazul de fata)este distinctia.	anador
5.	Lumina de altar...dumnezeire...te aud,te vad, te simt! Scri cu durere,scri cu putere!	cotangenta

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]