Te-am aruncat dintr-un tren cu douã vagoane
Erai o sincopã, spre o linie moartã
Fii şi pãrinţi implorau din icoane
Tãceri şi tristeţi nãvãleau pânã-n poartã
Strivitã de gând, spânzuratã de vers
Peroane pustii traversând
Spinare-n arcadã sãtulã de mers
Te chem înapoi suspinând
Sfântã fãrâmã, nãframã-ntre cruci
Umbrã sãditã-n razor
Spãlatã de doruri de cuiburi de cuci
Ofrandã uitatã-n pridvor
Te-adun in batistã, anafura mea
Din colbul strãinului drum
Sãrut rãstignit peste aripa ta
Iubire iubitã postum.
