plouã iar
şoptit
ca o declaraţie de dragoste târzie
el îngenuncheat la picioarele patului ei
ea ancoratã în trãiri nebãnuite printr-o branulã şi un perfuzor
picãturã cu picãturã
şoaptã cu şoaptã
întunericul se retrage privind peste umãr lumina
neîndemântec timpul trece hârşâindu-şi secundele de maluri
mâini întinse spre mâine îl îmbrãţişeazã pe azi
gânduri oprite din neastâmpãr
în cuminţenie
lumina cere luminã
