Colb gros de vreme peste plete-mi creste,
cã par cenusã firele-mi bãtrâne.
Stinghere riduri curg - demult stãpâne
spre valea pleoapei care le-adumbreste.
E-albastrã coala sub chitiri pãgâne.
O cârje de-ntrebare azi coseste
cu-acelasi dor ce-n mine spicuieste
când amintirile vin sã mã-ngâne.
În timpul greu - presând a asteptare -
îmi umplu rãtãcirile cu vis,
adun un snop imaginat - de soare -
din cartea sortii unde m-am închis.
Si-s gând, cât mai pulseaz-o lumânare
pe mucul atei încã indecis...
