soptesc pe aripi de vant de primavara
cuvinte care n-au ecou
decat sarutand auzul surprins in asteptare
fereastra inselatoare
imi ascunde privirii
tonuri, nuante, surasuri
opale verzi sclipind taios
se razvratesc infruntand vointa
in schimbul adierii patimase
primesc litere in sloiuri,
imobile in senzualitatea lor pasiva,
ce ademenesc ratiunea
si palesc in fata oricarei soapte
care, cerandu-si dreptul la eternitate,
mi-ar invalui timpanele
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
poate "ecoului" ii trebuie timp:sa strabata distanta sau cine stie sa se reinventeze drept care ar putea ajunge la tine ori "tirziu" ori de "nerecunoscut".
Poezia ta insa e cu "ecou-instant"
