Timpul e ucigasul perfect,
Omoara tot, omoara toate sentimentele care
ne-au zdruncinat vreodata,
Omoara ura, omoara iubirea.
Nimic nu mai ramane…
De parca nu ne mai vrea Universul.
Timpul imi sterge amintirea, imi sterge
simtul, imi sterge versul,
Imi schimba chipul, vietii fura sensul,
risipeste stresul
Se ia de noi toti
Si-n urma lui nu mai raman nici chei, nici
porti
Iar tu te porti de parc-o sa fii mereu aici.
Te-asezi atunci cand ar trebui sa te ridici,
Taci atunci cand ar trebui sa zici
Si-ataci… oameni care te iubesc crezand ca
vor sa te faca sa zaci.
E-un joc nebunesc in care ca si ceilalti te
prefaci ca e totul OK
Si-alaturi de ei distrugi lucrurile care ne
unesc
Si nu reusesc
Sa-mi amintesc chipul bunicului meu, si-mi
pare rau
Dar asta nu este unicul meu…regret
Caci timpul e ucigasul perfect,
Ne omoara putin cu fiecare gura de aer trasa
in piept.
Ne face sa uitam cine am fost,
Ii face pe altii sa uite ca am fost,
E ultimul martor, imi stie viata pe de rost,
Dar in final lumea o sa vrea sa uite de noi
si de ea
Si-atunci pacea va veni ca sa stea.
Spune-mi de ce pierdem? De ce ne vindem?
De ce luptam in tandem cu ceva invizibil?
Simt cum sub piele ceva ma arde,
Poate parte a nu avea sens in cursul vietii
Dar exista mereu unul mai bun,
Unul care are mai mult,
Unul care-l ascult in timp ce… pe langa mine
trece
Mult prea rapid, aproape ca vantul,
Cu timpul omul a creat cuvantul.
De atunci, orice incercare e sortita a fi si
ea nereusita
Si vad o viata platita, o penita tocita,
obosita
Sa astearna pe foi gandurile celui ce ezita
O mita data, in loc de suflet o pata,
O tumoare ce se extinde, un om ce se prinde
In itele unei viei mizere,
Un imens Univers intre doua emisfere ale
unui creier,
Un creier ce canta in noapte si aud soapte.
Simt o moarte dand tarcolae celor ce au
trait pentru a le crea
Si ce carte scrie ca ni-i poate lua?
Oare ni-i poate fura?
Oricum observ ca-n centru ??? ni-i schimba
In unele momente timpul ma plimba prin
locuri
Cu nume ce imi stau pe limba, dar nu le pot
pronunta
Si-mi asum doar rolul, doar fumul, subsolul
unei vieti prea normale
Doar visuri de glorie ingropate,
Doar urmari sacrale pe un drum pierdut,
lipsit de scut in batai mortale
Acum privind in gandurile tale
Vad ca timpul te separa de lumea ta infecta
si lumea de afara,
De cel ce esti si cel de-odinioara,
Un singur calator dintr-o gara, parasita,
lipsita de miscare.
Deasupra soarele a disparut, nu ti se pare
Ca acum lumea e doar in ganduri muritoare?
